East Side Sushi

Cenușăreasa a la Mexicana.

Trăim într-o lume în plină schimbare, în care modele fuzionează, minoritățile sunt asimiliate sau nu, iar multiculturalismul devine o marcă importantă. O fermecătoare fabulă cinematografică despre gurmanzi și despre arta culinară (“gourmet“) se dovedește a fi pelicula East Side Sushi. Scenaristul-regizor, Anthony Lucero, aflat la debut în materie de lungmetraje, născocește o simpatică versiune a Cenușăresei, în actualitatea… culinară.

Așadar, Juana este o imigrantă hispanică – mamă care își crește singură copilul – și lucrează în industria alimentară din East Oakland (California). Juana Martinez (Diana Elizabeth Torres ) are extraordinare abilități  în arta gătitului, dar, din păcate, își câștigă existența efectuând treburi în afara bucătăriei: vinde fructe furnizate de tatăl ei, Apa (Rodrigo Duarte Clark). Zi de zi, se trezește devreme și o pregătește pe Lydia (Kaya Jade Aguirre) pentru școală, apoi plimbă toneta în căutare de clienți. Un jef în plină stradă îi schimbă traiectoria și o determină să caute alte  surse de venit. După multe încercări (la o spălătorie de mașini, apoi la o sală de gimnastică) și nenumărate umilințe, Juana obține postul de ajutor de bucătar într-un restaurant cu specific japonez. Cu toate că experiența ei – în materie de gastronomie – a fost limitată la “Los Tacos de México ” (preparate mexicane), își dorește să obțină postul de bucătar-șef.

Mereu deschisă către nou, abilă în mânuirea cuțitului de bucătărie, simpatica hispanică îi câștigă încrederea lui Aki  (Yutaka Takeuchi). Acesta devine onestul ei susținător, versiunea masculină a blândei Nașe din Cenușăresa. Deși mâncarea japoneză îi era cunoscută doar de la supermarket, Juana încerca o bucată de ton crud ce devine “dragoste la prima mușcătură”. Curioasă, inventivă și tenace, prinde gust pentru nigiri &sashimi, apoi învăță să prepare singură sushi. Ajutată de blajinul bucătar-șef, speră să poată  obțină și ea un astfel de post. Din păcate, proprietarul restaurantului, domnul Yoshida (Roji Oyama) – un fervent tradiționalist – nu vede  cu ochi buni această cerere. În viziunea sa, locul femeii, mai ales latină (!) nu putea fi decât în spatele barului, gătitul fiind      un domeniu rezervat exclusiv bărbaților asiatici. Juana se izbește de o dublă adversitate: prejudecățile rasiale și sexismul. În ciuda tuturor obstacolelor, tânăra mexicană pornește într-o călătorie a descoperii de sine, hotărâtă să nu lase pe nimeni să o doboare și, astfel, să-și îndeplinească visul (de-a deveni “sushi chef”).

Repovestită de nenumărate ori, povestea fetei sărace – dar ambițioasă și harnică – devine mai fermecătoare în condițiile ostilității nipone (modul lor restrictiv de-a fi e celebru). De aceea, aici, tradiția se poate confunda cu potrivnicia clar exprimată. Inspirat, cineastul a mizat pe expresiva Diana Elizabeth Torres. Chipul actriței reflectă concentrarea maximă, în timp ce mâinile sale manipulează, cu o viteză amețitoare, exoticele ingrediente. Lucerno surprinde experiența culinară, dar, mai ales, hotărârea și dorința unei femei de a-și depăși condiția. Filmată în Oakland, unde piața de pește reprezintă o atracție majoră, pelicula devine o vitrină a vitalității culturale (regizorul s-a născut în Oakland și-a absolvit în San Francisco State). Realizată sub zodia acelui “feel-good ” american, povestea cinematografică de pe ecran rămâne duioasă, luminoasă și atrăgătoare.

Talentul nativ, farmecul personal și abilitățile tehnice o vor transforma pe J. într-o maestră a gătitului, capabilă să mixeze elemente tradiționale din diverse zone ale mapamondului și să obțină preparate “de lux”. În felul acesta, Lucerno demonstrează că barierele culturale pot fi depășite în aria gastronomiei. Scenaristul și-a centrat, cu eleganță, povestea pe aptitudinile femeilor (Doamna/Mrs. Yoshida este doar o “mașteră” la egalitate cu asprul ei soț) și pe depășirea frustrărilor (Juana: “I don’t want to be in the back anymore”). Susținută de tatăl ei, Juana intră în cursă (Apa:“If you can’t beat them at their game, beat them at yours”).

Deși participă la concursul Champions of Sushi sub numele de J. – pentru a masca identitatea  de gen – Juana rămâne mereu stăpână pe sine și depășește toate obstacolele. Cu infinit calm       și multă îndemânare, realizează un original preparat green diablo roll care, imediat, îi va aduce      un binemeritat loc în restaurantul de la care tocmai plecase. Montajul (Ansoni Hikari) și muzica (Alex Mandel) – cu efectul tobelor taiko – amplifică emoția și tensiunea, dar rezultatul este lesne de anticipat. Victoria ei constă – mai ales – în câștigarea respectului ce i se cuvenea.

East Side Sushi poate fi versiunea actualizată a Cenușăresei. Anthony Lucerno a mixat, cu dibăcie, teme precum familia, cariera și victoria Binelui, dovedind respect atât pentru cultura hispanică, cât și pentru cea niponă. Această duioasă istorioară aduce în același plan culturi diferite pentru a stârni pofta, pentru a înlătura prejudecățile și pentru a cultiva speranța.