Apropieri

Se spune că cu cît sîntem mai aproape de cineva, cu atît vorbim mai încet. Țipătul, strigătul, zgomotul – sînt toate atribute ale îndepărtării, nu neaparat ale departelui. Este celebră vorba lui Mahatma Ghandi prin care explică distanța dintre inimi prin intensitatea și volumul vocii: cu cît doi oameni sînt mai departe, cu atît vorbesc mai tare. Cu cît ei se apropie, inimile lor au nevoie de reducerea sonorului… Paradoxal, chiar și distanțarea fizică, în ciuda depărtărilor, este una de natură să poată apropia inimile prin iubire. Iar această teorie este din plin împărtășită și propovăduită de Ghandi.

Există momente în viața noastră cînd ridicatul vocii celor din jur ne îndepărtează puternic de inimile lor, cînd sîntem, datorită sonorului ridicat, aruncați departe, poate chiar fără posibilitatea unei re-apropieri. Se spune că o dată ce vaza se sparge, nu va mai putea fi niciodată recompusă din cioburi, lipită și readusă la forma inițială, oricît de maestru ar fi cel care ar putea face acest lucru. Frînturi de gînduri, cioburi de ființă, praf de sentimente – sînt cîteva din componentele care nu mai pot constitui niciodată liantul inițial din inimă, o dată ce îndepărtarea s-a produs prin (poate uneori) banalul timbru al vocii și intensitatea acesteia…

Cred că ar trebui ca noi, în tot ceea ce facem, să cultivăm mai mult liniștea, volumul estompat, liantul sufletesc, apropierea. În ciuda distanței fizice sau a greutăților clipei prezente, dincolo de toate grijile care ne macină, mereu, gîndul și fapta. Apropierea este condiția esențială a aproprierii – și doar așa putem deveni părtași unul la altul, dimpreună, într-o comuniune a inimilor și a simțurilor. În ciuda departelui sau a îndepărtării, cred că trebuie să urmăm îndemnul lui Ghandi – cînd discutați, nu lăsați ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiți cuvinte care să vă îndepărteze și mai mult, căci va veni o zi în care distanța va fi atît de mare, încît inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere!

Să căutăm mereu drumul de întoarcere acasă, urmînd cuvintele binecunoscute: cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, să va aprop(r)iați!

Mihai Patrascu

Mihai Patrascu De același autor

Născut la Baia Mare, în 22 iunie 1974. A publicat peste 50 de studii, articole, recenzii sau traduceri în România, Elveţia, Franţa, Italia, Canada, Bulgaria, Mexic. Cărţi publicate: Jurnal (1998), Profeţi ai Mileniului (1998), Scrieri despre Nikos Kazantzakis (1999), Vallarta (2000), Palermo (2003), Acasă înseamnă Europa (2003), Oameni, fapte, zboruri (2012).

Recomandări

Un comentariu

  1. al

    Super. Ține aproape!

Adaugă comentariu