Trebuie să recunosc că mă entuziasmez destul de ușor când vine vorba de muzică, filme, literatură, teatru, artă în general. Și de fiecare dată când trec printr-o experiență legată de aceste domenii, mi-e destul de
Nu-mi fi iubire trecătoare la primul fulger, Luminând-se cerul, să fugi Sau nici măcar nu incerca să te statornicești in brațele mele Daca știi ca la prima suflare a vântului te vei ascunde-n abisuri Nu-mi
Poetul avea aripi lungi de hârtie. Când le ținea strâns pe lângă trup se aşterneau pe pământ. Când le deschidea, se făcea uşor ca pana, cumpănă- n văzduh. El ştia secretul copacilor, cum ancorați de
Ea era o zână bună. Așa credea ea. Nu o interesa părerea tuturor despre, ci doar a celor a căror părere conta pentru ea. Era mecanismul ei de autoapărare împotriva răutății lumii. Nu își dirijase
Azi nici pe vânt nu-ţi mai trimit poeme. Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu ştii Dacă desculţă iarăşi trec prin vreme Sau port povara altei veşnicii Pe umeri mici şi-ncovoiaţi de gânduri. Nu ai
Epopeea unor mici fugari - Le Voyage de Fanny. Când Marea Istorie bulversează mica istorie, pare dificil de a realiza un spectacol de tip familial în care emoția să capete pregnanță. Cineasta Lola Doillon nu
Alunec prin ochii mei și mă privesc într-o fotografie veche, de douăzeci de ani... frumoasă și mândră ca un ram înflorit. Se frânge genunchiul, Doamne, eu ar fi trebuit să semăn cu Tine, nu cu
Apa curgea din nori în potop. Salcâmul falnic, stătea de strajă acum blazat şi pleoştit, la intrarea în grădina luată pe sus de ape. Se auzea doar ropotul ăla fără oprire, bunica stinsese lumina şi
Mi-a spus azi cineva că undeva, într-un sat din Maramureș, a găsit un preot care adună gînduri frumoase și frînturi de lumină. Printre lucrurile cu care își înconjoară plinul zilelor, desele drumuri la bolnavii din
Într-un parc, a înflorit Floarea roz, care-a iubit. Ziua-i rouă, Noaptea-i plouă! Ziua-i Soare, Nopţile îi sunt uşoare. Noaptea-i Lună, Ziua-i bună. Într-un parc, S-a uscat un copac. Floarea roz n-a rezistat, Şi-ntr-o zi, Cu
"Eu unul mă voi supune tuturor greutăților, oricât de mari vor fi acestea, susținându-mi corpul prin suflet."(Seneca - Alt timp nu am) Despre suflet s-au scris și se vor mai scrie multe, dar dincolo de
Totul pare atât de plăcut. Tricoul atât de comod, ca și cum nu ar fi! Zilele trec, gândurile se perindă pe rând fiecare altfel structurat față de celălat. E atât de plăcut să te am
Știu că ești cu mine după cum mă atingi Și cum cu apariția ta pe altele le stingi Te strecori prin toate ungherele minții mele Nimic nu te oprește, nici lacrimile grele. Mă plimbi prin
mai răzbate firul apelor tulburi până la mine iubirea are aceleași degetele înțepenite peste clape se oprește din când în când cât să îşi sufle în pumnii înghețați aburul acela călduț aducător de pace care
Când senin, când înnorat îmi e cerul și-aplecat când spre soare, când spre ploi, când spre valul de trifoi de pe-o mare-pajiște și-ncolțit de-o jariște ce lin somnul nu i-l lasă să uite vreun pic