Străini

Azi nici pe vânt nu-ţi mai trimit poeme.
Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu ştii
Dacă desculţă iarăşi trec prin vreme
Sau port povara altei veşnicii

Pe umeri mici şi-ncovoiaţi de gânduri.
Nu ai habar de-am învăţat să cânt
Şi încordarea să mi-o scot din rânduri
Sau de-mi apropii cerul de pământ,

De-am tras din greu şi-am ridicat povestea
Cu pârghii de lumină-n ochi de rai
Sau tot mai scriu pe râurile-acestea
Vâltori de umbră. Dacă te-aşteptai

Să îmi întorc în disperare drumul
Şi să te strig, să ştii c-am încercat
Dar depărtarea îţi sorbea parfumul
Iar înapoi, spre „noi”, nu te-ai uitat.

Azi nici pe vânt nu-mi mai trimiţi poeme
Nu mă cunoşti, nu te cunosc. Străini
De visul nostru-n doi trecem prin vreme
Şi în uitări tot prindem rădăcini…

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

2 comentarii

    1. Aura Popa

      Multumesc, Ioana!

Adaugă comentariu