E o frică aşezată pe secunda în care îţi numeri paşii,
nu ştiu s-o numesc, dar e posibil
ca nici un paznic de păcate
să nu mai primească flori la uşa raiului.
O să rămânem cu toţii datori la vamă
şi vameşii s-or strecura în sămânţa iertărilor,
precum arcele mărilor în toţi suliţaşii.
Apoi, valurile s-or preface în turnuri de veghe,
în periscoapele farurilor
ajunse acvarii de peşti răpitori.
El o căuta în vacarmul acesta,
cu disperare o striga în gheara pietrei
sfâşiată de fiecare cocor,
tăiase toate ancorele, căci în adâncurile mărilor
creşteau copacii cu cercuri de valuri în cruce,
la fiecare pas, aceeaşi secundă te duce
în turnuri de veghe,
în vameşii strecuraţi în sămânţa iertărilor.
O să rămânem cu toţii datori la vamă,
o să rămânem datori.
