Contrar a ceea ce veți citi astăzi pe rețelele sociale... Da, este încă vară: - este încă vară din punct de vedere astronomic. Vara astronomică durează până în momentul în care ziua este din nou
Curățenia de primăvară. Niciodată firea omului nu se dezvăluie mai deplin ca atunci când râde. Cu siguranță, râsul, ironia, satira sunt principalii anticorpi ce provoacă reacția prin care un organism social sănătos se apără de anchilozarea
-Mi-e sufletul ca o corabie, ochii-n pământ, prelungiți în cearcăne caută marea în port printre sentimente abandonate pe chei și iluziile din dane. -Uite, printr-un pahar de vin, mai roșu și mai adevărat decât noi,
Fetita mea imbatraneste, Eu vesnic tanara raman, Ea astazi cu un an mai creste, Eu, sortii ma supun. Cu fiecare an trecut, Ea are o alta intrebare, Eu ii raspund ca n-a crescut, Ea-i toata
Carl Gustav Jung despre un subiect "al timpurilor moderne". Opiniei publice îi place sa creadă ca OZN-urile sunt reale, în vreme ce lipsa de încrederea in ele trebuie descurajata. Aceasta trezeste impresia câ în intreaga
Sîntem pămînt - mi-a spus - și am simțit cum mîna i se îndreaptă spre mine, ca și cum ar fi încercat, cu o grație a naturii neatinse, să mă ocrotească de tot ce ar
Te privesc și îți vorbesc, Tu mă auzi, dar nu-mi răspunzi. Stai cu ochii închiși Și te privești pe dinlăuntrul tău. Te uiți la rădăcinile Ce-ți cresc și te dor De atâta dor. Vezi crengile
acel cineva doar apăsa butonul și se aprindeau multe stele în copaci fremătau metafore gata șlefuite nu se mai vedeau limbile aspre care ne topeau sensurile a spart fereastra și mi-a aruncat la picioare dâra
Singurătatea vine din odaia Acestui clar de lună abătut, Lumini de sticlă, felinare goale, Și stele picurând dinspre trecut... Singurătatea vine din uitarea Unei perechi de gând și-a unui timp, Când ne eram, singurătați dorite,
o, cum se leagănă tandru zâmbetul tău a iarbă verde, neştiutoare de moarte, luminându-mi înalt dimineaţa învăpăiată, răsfirându-mi-se până-n adâncuri, departe! trecere de lumină, zâmbetul tău dezmierdat naşte curcubeie peste cafeaua din zori, modelând în
Să vii la noapte să-mi săruţi lobul urechii, Când Luna în fereastră îmi zâmbeşte, Iar aşternuturi deplâng lipsa neperechii, Ce timpul între două respiraţii îl opreşte. Să vii la noapte, să te sărut pe coapse,
Sub puterea tunetelor, cerul se frământa de parcă ar produce valuri. Valuri care se sparg și se revarsă pe pământ în liniște, însoțite de un zgomot ce poate trezi orice ființă din somn. În tulburarea
Niciodată să nu spui “Niciodată”. Iubirea este Legea ce nu știe Decât de poezie. Ea ne unește pe amândoi, Chiar de suntem despărțiți de ploi, De caractere, de orgolii sau de legi noi. Niciodată să
de-ai vrea o noapte să dormim sub stele să nu ne fie ușile bariere, lipite-ar fi buzele mele de-a gurii tale mângâiere de-ai vrea sub cerul liber... o noapte măcar să ne simțim aproape n-ar
E destinul, se gândi Fernando când ridică vâsla și găsi colierul atârnând de ea. Străluci în lumina lunii o clipă, înainte ca lustrul să-i fie înghițit de umbrele clădirilor pe lângă care aluneca barca. Își