Internetul poate mai mult să ajute regimurile autoritare decât să le dăuneze, afirma jurnalistul Evgeny Morozov în cartea pe care a lansat-o la începutul lunii ianuarie – The Net Delusion: The Dark Side of Internet Freedom.
Iată, în continuare, câteva extrase din cartea lui Evgeny Morozov ((Evgeny Morozov – Site personal | Twitter)).
Google: cauză și efect
După protestele din Iran din iunie 2009, Garda Revoluționară Iraniană a postat pe site-ul RajaNews.com fotografii ale principalilor protestatari ((Pe RajaNews.com au fost postate două seturi de fotografii: unul de 38 de fotografii, conținând 65 de chipuri încercuite cu roșu și un altul de 47 de fotografii, cu alte aproximativ 100 de fețe încercuite cu roșu. O mare parte dintre cei indicați au fost arestați.)), cerând simpatizanților președintelui Ahmedinejad să ajute la identificarea lor.
În Rusia, Mișcarea Împotriva Imigrației Ilegale folosește Google Maps pentru a crea hărți ale zonelor locuite de minoritățile etnice și a îndemna oamenii să îi hărțuiască. În aceeași situație se află și comunitatea Burakumin din Japonia ((Abia după presiuni îndelungi ale ONG-urile anti-discriminare din Japonia, Google a cerut utilizatorilor să elimine de pe hărțile online legenda care identifică zonele locuite de această minoritate ca “orașe gunoi”.)).
Utilitatea Marelui Scut Auriu ((Cunoscut in afara țării ca Marele firewall al Chinei, Marele Scut este sistemul prin intermediul căruia Ministerul Securității Publice blochează cetățenilor chinezi accesul la site-urile considerate de către oficialități a fi neconforme cu politica oficială. Pentru a vă face o idee despre ceea ce un cetățean chinez poate să vadă pe internet, vă invităm să vizitați greatfirewallofchina.org.)) a început să fie pusă în discuție în China, de vreme ce autoritățile se folosesc acum de cei peste 280.000 de “comentatori” din cadrul “Partidului 50 de cenți” ((Denumirea 50 Cent Party face referire la oamenii desemnați de către autoritățile chineze drept “comentatori pe internet”. Aceștia sunt angajați pentru a posta pe site-uri comentarii favorabile guvernului și sunt plătiți cu 50 de cenți pentru fiecare comentariu.)).
În Liban, cei mai activi utilizatori ai noilor media nu sunt simpatizanții guvernului lui Saad Hariri – guvern susținut de Occident – ci membrii Hezbollah, iar în Egipt cei mai activi bloggeri fac parte din Frăția Musulmană.
[citat]Rețelele sociale și narcisismul[/citat]
Problema cu activismul politic facilitat de rețelele sociale este că, în cea mai mare parte, acesta nu are nimic de a face cu angajamentul față de idei sau de politică, ci mai mult cu impresionarea prietenilor. Așa cum explica Colding-Jorgensen pentru Washington Post, “așa cum avem nevoie de diverse lucruri pentru a ne decora casa și a arăta cine suntem, pe Facebook avem nevoie de obiecte culturale care să alcătuiască o versiune a sinelui pe care ne-am dori să o prezentăm în public”.
Deloc suprinzător, psihologii au observat o corelație între utilizarea rețelelor sociale și narcisism. Jean
Twenge, profesor asociat la Universitatea din San Diego și autorul unui studiu național efectuat, în 2009, în campusurile studențești, consideră că “însuși fundamentul rețelelor sociale recompensează atributele narcisismului – auto-promovarea, selectarea unor fotografii proprii care te flatează și numprul mare de prieteni”.
Internetul, cu promisiunea sa de a promova comunitățile virtuale ca un soi de panaceu al multora dintre bolile democrației, a redus costurile aderării la astfel de grupuri la zero. Însă este greu de imaginat cum ar putea internetul, de unul singur, să cultive angajamentele profunde pentru cauze importante. Aceasta va rămâne și pe mai departe o sarcină a educatorilor, intelectualilor și, în unele cazuri excepționale, a politicienilor vizionari. În fond, nimic nu s-a schimbat din 1997 când, Alan Ryan, profesor la Universitatea Oxford, afirma: “Internetul este bun pentru a reasigura oamenii că nu sunt singuri, dar nu este prea folositor atunci când vine vorba de a crea o comunitate din oamenii divizați care am devenit”.
În cazul în care v-am deschis apetitul pentru cartea lui Morozov puteți citit, in format pdf, două dintre capitolele cărții The Net Delusion: capitolul 1 – The Google Doctrine și capitolul 7 – Why Kierkegaard Hates Slacktivism. Și, nu în ultimul rând, vă recomandăm conferința TED avându-l ca invitat pe autorul cărții (alegeți subtitrarea în limba română).
