Poezie

Mă străduiesc să înot către țărm. Peștii ispitelor se-agață de mine ca semnele de-ntrebare... Mă opresc când și când, prinsă în balonul de săpun al vreunui gând, cred că mă-nalț și iar mă scufund. Ideal 

Dimineata rece de toamna Cu zeama de frunze pe strazi Din cer curg bucatele de nori de iubire de doi...

Vai, putrezește nucul, e plin de scorburi, trunchiul Și nimenea nu știe din care vremuri vine, Era bătrân când tata, la umbra lui, cu mine Stătea în miez de vară și își pleca genunchiul Rugându-se 

Acasă-i locul de-nceput, îl ştii... De unde am plecat copii. Acasă-i vatra, cea de dor, Cea-n care ne-am lăsat cu-onor Bunicii, satul şi părinţii. Noi, am plecat mânaţi de soartă, Să dăm destinului ce cată. 

Aștept să-mi scrii, de parcă luna Din drumul ei s-ar fi oprit, Ca și cum s-ar fi rătăcit De stele, pentru totdeauna. Și căutând cu-înfrigurare Sub candelabrele lucind, Presară lacrimi de argint, De la luceferi, 

Cum să-nțeleagă alții ce-i dorul românesc, Când limba lor nu știe acest cuvânt divin? De-ar căuta și-n stele și-n lună, nu-l găsesc, Căci dorul nu respiră în sufletul străin. Cum ai putea să știi tu, 

Şapte zile-n săptămână, Şapte flori la mine-n mână. Luni laleaua e discretă, Mov sau albă-violetă. Marţi magnolia sususpină, După-o zi din săptămână. Miercuri margareta albă, Stă în stratul din grădină, Suspinând după lumină. Joi e-ntr-o 

Tu ai un semn de ?-n priviri Un semn al ! în trecut O ,-n prezent Și •••-n viitor. Tu ai un fel al tău, a-l nimănui Eu îți sunt doar o simplă întrebare. Tu-mi 

Povestește-mi despre tine. Ce-ți trezește gându-n zori? Înspre unde și-nspre cine toată ziua-ai vrea să zbori? Povestește-mi cum se vede lumea prin ocheanul tău și povestea cât de verde ți - e în coajă? Cât 

Coborâse în păsările moarte zborul să le salveze şi în umanitatea celor o mie de punți, Pădurile cerşeau pe metereze Pentru ultima dată un alt nimic umplut cu speranță, Un alt abis în ecoul unor 

Mi-e toamnă azi... Numai puțin. Și îmi zâmbește roș-gălbui, Un vechi refren... nu-l mai retin. În vârf de deal, Gutui. Mi-e toamnă azi... Numai un strop. Un colț de cer mai azuriu Acoperit de-un nor 

Ce-ar fi, ca într-un basm, de dragul tău să răscolesc toți munții cu privirea și ce-ar mai fi dacă, tăcut, un semi-zeu mi-ar da în schimbul tău nemărginirea? Ar fi ciudat sau poate n-ar mai 

să nu uiţi umbra trupului tău în aşternuturi străine să scuturi bine cearşaful nici măcar un fir rătăcit să nu prindă rădăcini în nopţi seci te va chema să-l hrăneşti din sfârcul stâng să tragă 

Ți-am luat inima în sipetul palmelor mele, am apropiat-o de inima mea și am învelit-o în zâmbet. Cu grijă, am ridicat-o până lângă buzele mele, iar acolo, am îmbrăcat-o în sărut. Și dintr-o dată, erau 

Ridică-ți porți înalte și-ți înconjoară viața Cu sârma cea ghimpată a veșnicei vegheri. Aproape stă să cânte cocoșul, dimineața Si vremurile-s rele, azi nu mai este ieri. Lipsit e tot pământul de dragoste firească, Cu