Poezie

Țin doliu alor mele gânduri Ce mi le furi neîncetat. În patimă-mi transformi cuvântul Plin de-un fior neîncercat. Noaptea îmi apari în vise Cu-n buchet de Nu mă uita, Cum pe cer, în stele-s scrise 

Te-am sărutat cu soarele, căci sufletul meu se plimba, cu razele lui jucăușe, în pridvorul zorilor, între cer și pământ. Te-am sărutat cu gândurile, lăsându-le să curgă de la soare la pământ, într-o cascadă de 

De n-ar fi să rămâi... ce pot eu face, Decât fântână unui dor adânc şi greu să fiu? Să limpezesc cu lacrima-mi desfrâul unor ape Ce fac cărări iubirii şi tot spre tine curg... Visez 

Frumoasă și tulburătoare, Visele-i dulci le răscolește. Și o inspiră, ca pe-o boare. Încet, încet el o iubește, Se-mbată de al ei parfum Și de sărutul cel fierbinte. O pierde însă ca pe-un fum, Dar 

Mi-a bătut la usa casei toamna Imbracata-n frunze ruginii Asternand pe pragul usii mele O speranta vie c-ai sa vii... I-am deschis sfioasa usa casei Loc facandu-i ca sa intre-n hol. M-a privit adanc in 

Te odihneşti sub teama Cu care toamna creşte în noapte, oprit din efortul de a şti că trăieşti. Simţi nisipul cald Ce-ţi mângâie tâmplele reci, asudate De prea-multele griji Ale anotimpului ce va să vină. 

Pune-ţi sub tălpi aceste fărâme Din inima mea căzute curând Dezleagă-le taina, tomnaticul gând Nicicând n-ar putea să dărâme Cetatea de doruri zidită în plâns Cu mâini şi lumini tremurânde, Vezi urmele-acestea plăpânde? Nisipuri de 

În chip de Adevăr și de Iubire Tresaltă-n suflete nebiruite mărturii, Ce-și decorează mantia de dor, în înfrățire, Crezând făr’ de mirare în virtute, mii și mii… Se lasă-n voia unui veac ce stă la 

Du-mă pe brațele tale de vânt. Pe note înalte-am să râd și-am să-ți cânt. Du-mă pe brațele tale de stele. Vedea-vei lumina-n privirile mele țâșnind către lume. Uimită de forță va știi-ntr-o clipită că iubirea 

Tu chiar dacă nu ştii, mi te-ai născut de ziua Sfântului Matei şi de atunci avem amintirea paşilor pereche, la culcare ne trimit aceiaşi zei, pentru acelaşi somn de frumuseţe. Tu chiar dacă nu ştii, 

Indiferent de toate sunt momentan. Vindecat, nu ştiu, cel puţin la adâncimea aurului negru pierdut sunt şi poţi aprinde metri cubi de metan doar să observi sufletul meu în mici bucăţele, cândva integru. Provocatoare este 

Beau singurătate îmbrăcat în albe veşminte De plăcere sau tăcere, ecou către cele sfinte! Sănătatea sufletului meu strofe neterminate, Nopţi nedormite, vanitate, atâta răutate. Cerând voie să-mi fie dor într-un mod alert Să pleci! Să 

Tu esti Eu, Eu sunt Tu... Cine stie De cand Ne-a ales Iubirea Sa-i fim chip... Te-am cautat intr-o mie de vieti, Cum cauti lumina in intuneric Si te-am gasit asteptandu-ma, Rezemat de marginea timpului, 

Chiar şi-ntre lumi, cu gându-s tot la tine. Ce dacă-n juru-mi umbrele roiesc și zdrenţuiesc seninul pe coline. Cu un surâs prăpăstii îmblânzesc și-mi leg de vântul stărilor o clipă care-nspre cerul tău mă va 

Dulce eu, amar tu Sărat tu, apă eu! Ai aflat drumul până la noi? Unde este hotarul dintre două vieți? Jumătate la mine, jumătate la tine Iar amândouă jumătăţi încununate Strălucesc a mii şi mii