Pune-ţi sub tălpi aceste fărâme
Din inima mea căzute curând
Dezleagă-le taina, tomnaticul gând
Nicicând n-ar putea să dărâme
Cetatea de doruri zidită în plâns
Cu mâini şi lumini tremurânde,
Vezi urmele-acestea plăpânde?
Nisipuri de glezne le-au strâns.
Azi sufletu-mi trist şi flămând
Adoarme pe-un ţărm de-amintiri,
Mai toarnă în cupe iubiri
Scăldate-n oceanul preablând.
Că toamna-i atât de aproape
C-o văd răsărind în cuvânt
O filă purtată de vânt
Încearcă destinul s-adape.
Din colţuri cuvintele curg
Când luna de moarte desparte
O lume-adormită în carte…
Ce linişti profunde parcurg!
Denisa Curea Popa
De același autor
Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.