Frumoasă și tulburătoare,
Visele-i dulci le răscolește.
Și o inspiră, ca pe-o boare.
Încet, încet el o iubește,
Se-mbată de al ei parfum
Și de sărutul cel fierbinte.
O pierde însă ca pe-un fum,
Dar o adoră din cuvinte.
În viața lui prea complicată
Teamă îi este s-o așeze.
Dar o iubește toată, toată
Și-n veci ar vrea s-o venereze.
În ochii mari, de undă verde,
Se lasă prad-a lui dorință,
Simte leșin și cum se pierde,
Și este-n prag de neputință.
Mă iartă tu copilă dragă,
Șoptește-i vocea în prag de plâns.
Te-am așteptat o viață-ntreagă,
Mult prea târziu tu m-ai ajuns.
Nu vreau acum să te rănesc,
Cu-a mea simțire cam târzie,
Și eu în taină te iubesc,
Aleasa mea de păpădie.
