Aleasa de papadie

Frumoasă și tulburătoare,
Visele-i dulci le răscolește.
Și o inspiră, ca pe-o boare.
Încet, încet el o iubește,

Se-mbată de al ei parfum
Și de sărutul cel fierbinte.
O pierde însă ca pe-un fum,
Dar o adoră din cuvinte.

În viața lui prea complicată
Teamă îi este s-o așeze.
Dar o iubește toată, toată
Și-n veci ar vrea s-o venereze.

În ochii mari, de undă verde,
Se lasă prad-a lui dorință,
Simte leșin și cum se pierde,
Și este-n prag de neputință.

Mă iartă tu copilă dragă,
Șoptește-i vocea în prag de plâns.
Te-am așteptat o viață-ntreagă,
Mult prea târziu tu m-ai ajuns.

Nu vreau acum să te rănesc,
Cu-a mea simțire cam târzie,
Și eu în taină te iubesc,
Aleasa mea de păpădie.

papadie

Emil Marian

Emil Marian De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu