E-un sfat înțelept
Primit de la un poet
Ce n-a știut la timpul potrivit
Să se-oprească din vorbit;
A uitat să mai privească
Iar sufletu-i s-a-năsprit:
N-a mai avut, atunci, ce să iubească…
S-a trezit târziu
Din somnul cel pustiu
Al minții fără ghes –
Și s-a trezit plângând pe prag
Că nu-l mai are nimeni drag…
Și-a spus de-atunci ades:
„Poate c-am uitat să fiu,
Dar nu e prea târziu
Să-ți spun ție, clar, răstit:
Să nu te saturi de trăit!…”
