Pe malul unei scene restrânse de sonorități clasice,
Încurcate pe alocuri în acorduri contemporane,
Își făcea trainic drum un păianjen.
Minuscul în delicatețea pasului,
Își cauta un refugiu potrivit
Pentru a sa pânză galeșă,
Elegantă, matematică…
Ce caută el acolo
La acea ora târzie pentru o muncă asiduă de cu zi?…
Pesemne îl captau sonoritățile ritmice
Provenite din acea încăpere…și ea minusculă.
Oamenii se jucau la instrumente,
Se jucau acerb cu suntele aspre,
Dinamice, săltărețe,
De te proiectau în sfere
Chiar din acel scaun confortabil
De spectator cuminte…
Musafirul cu pânză la purtător
Era încântat nevoie mare,
Începu și el să țeasă pânze pe ritm viu,
C-ntr-un discurs bine construit
Pe care ești gata să-l livrezi audienței.
Între timp, instrumentele vorbeau din ce în ce mai tare,
C-n-tr-un dialog spumos la masa negocierii.
Oamenii manevrau aceste marionete acustice de lemn gol,
Publicul tresărea la viața insuflată
Prin fiecare voce a fiecărei marionete cantante…
Iar musafirul nostru minuscul lua notițe…
Pe pânza sa delicată scria tot portativul,
Cânta și el prin ce se pricepea mai bine:
Sculptura propriei existenţe…
Era un musafir de-a dreptul rafinat.
Așa am reușit și eu să citesc,
Din spatele aţei vrednice, un nou portativ,
Sau, mai degrabă, același portativ
Într-un alt format.
Câte idei, câte variante, câte posibilități!…
Așa am început și eu să scriu…
În stilul meu,
Ca un atent observator al vieții…
©LiterAnART-2019
