Poezie

O, cum se înfruntau voinţele noastre Ca două corăbii de luptă în larg! Dedesubt în cală inimile tăceau… Doar şerpii gânduri şuierau pe catarg.

Mi se cojeste vara de pe piele Las dara pe trotuar, Bucati de soare curg Caldura nu mai vede Furtuna e pe drum. Mi se zbate vara in piept Respira greu, uscat Simt cum se 

astăzi spitalele au fost pline de mine și ospiciile la fel astăzi am fost bolnav și orfan datorită ție astăzi eu am fost totul pentru toți, dar nu și pentru tine astăzi nu a fost 

Când braţele le-ntinzi ca să cuprinzi un ciung Şi năzuieşti ca să se bucure de-mbrăţişare, Iar el te muşcă, adânc, până la os, până la nervi Şi-apoi îţi scuipă-n faţă degetele mâinii-ntinse Şi ţi le-nfige-n 

mi-e atât de teamă să nu te repet să nu te repet să nu te repet...

Sunt sunete ce la aud în depărtare Firave, ca o umbră ce nu mai apare, Cădura sufocantă din serile de vară, Cafeaua de afară, tot mai amară. Nimic nu mai mişcă în jurul nostru, Se 

Un tu, un eu, un el, o ea... îmi pare o combinaţie perfectă cine oare, vreodată, ar putea-o destrăma? Un eu, un el, un tu, o ea...

Prin simțuri percep ceva catifelat, ferm, familiar. Da, știu, ești tu întinsă în al meu pat, în gând, acea corabie de sentimente spuse, vrute. Alegerile toate sub pătură sunt frânte, peste, o încleștare de degete 

Te-aş recunoaşte dintr-o mie, Fără să te fi privit, fără să-ţi fi fost, Îţi ştiu fereastra şi luna din chilie, Şi palmele ţi le cunosc. Te-aş recunoaşte orişiunde Îmi e de-ajuns o frunză să-ţi trimit, 

Prea repede plecat-ai iar, iubito! Luat-ai și din mine jumătate Și părăsit-ai lumea ce-ai croit-o Acum trei luni, din presărate șoapte. Luat-ai verdele aprins din ramuri Lăsându-mi doar o palidă crenguță... Nu știu descoperi a 

mă arzi în timp și timpul arde ești templul ce ridică umbre moarte. ești un sărut ce tăinuiește și zile-ploi și ploi în noapte. doar în deșert mai desenezi tăcere... nisipul a-necat și ale tale 

Ştii că nu sunt mare fumător, dar le aprind ca să umplu un gol. Pe acolo intră frigul şi poate de-aia mi-e spatele rece tot timpul. Am fumat o oră, două, trei, până am simţit 

În părul tău simt un miros de toamnă și-al dorului ce mă despică și m-adună - apropie-ți miezul buzei tale să simt în formă primordială cum răsună atomul sângeriu și-nseninarea când pieptul tău și gura 

În noi stă marea – fericire simplă Și focul ne îneacă visele pierdute. Credeam că nu voi mai iubi iar soarele Și toate vor fi doar apus și aripi frânte. Tu m-ai chemat la malul 

Tăcerea cailor mei împușcați în suflet, a spart orgoliile tuturor. Alergau verde când cineva le-a întrerupt fuga spre trecut. Căluții mei au scuturat din cap, au nechezat a moarte și-au căzut în genunchi în fața