Greieri cântă lin în întuneric Luna luminează-n cer, feeric Câte-o stea sclipește tremurândă, Licuricii se aștern la pândă, Și-n livada mea o mierlă cântă. Se adună la căderea nopții Rândunelele pe stâlpul porții, Pe sub
Iubita mea, hai să fugim în lume, hai să ne pierdem urma, să gonim și când o fi - în ceasul serilor nebune - cu tot ce suntem noi să ne iubim. nu vreau alai
Dansează-l cu mine când vântul îşi scrie poemul de fum pe-o zare-nrobită de gândul că nu i-a rămas niciun drum pavat doar cu bune intenţii. Dansează-l cu mine şi taci privindu-mă doar.N-am pretenţii vreun alt
Te-aş smotoci un pic, te-aş burzuli şi te-aş îmbrăţişa sărutându-ţi iarăşi inima. Aş mângâia-o cu vârful degetelor de la mâna dreaptă atunci când aşezarea în mâna stângă şi-ar potrivi şi iar aş săruta-o să fiu
Macazuri plâng sub dârele din mine, Când trenuri işi aruncă norii-n zare, Cu ţipete prelungi, de fluiere prea fine, Sã poată plânge-a noastră defazare. Cantoane părăsite cresc sub dealuri, Când ochii ţi-i privesc prin sticla
Te iubesc aproape, te iubesc departe, Am în ochi dorințe, multe stele sparte; Ești așa nespusă... De o viață-ncoace Tac orice îmi spune gândul tău când tace! Aripile noastre, două mări tăcute, Se vor face
Tu esti apă, eu sunt foc Dă-mi răspuns la acest joc! Eu sunt Soare, tu eşti Lună Zi şi noapte împreună. Tu şaten, iar eu sunt brunã Ce prin vise se cunună. Eu sunt mare,
Eu n-am avut niciodată inimă, Iar dacă am avut, a fost din piatră. Am spart-o-n bucățele și am păstrat-o-n porțelanuri Pentru că acum era a altcuiva. Eu n-am avut niciodată suflet. L-am izbit de ziduri
Ne căutăm, orbecăind prin gânduri, Greu domolim neliniști bănuite, Toamna-și împrăștie roua-n crânguri Iar zilele sunt gri și veștejite. Buchete de întrebări revin, pe rând, Nu renunțăm la visele pierdute, Petalele pălite de curând Renasc
Vin noaptea şi te-acopăr cu lumină... Nu ai habar cum mă strecor în vis, cum te mângâi pe aripi şi-n surdină îţi leagăn pruncii zborului promis. Strâng umbrele de pe tapetul lumii în care-ai să
De dragul tău eu mă topesc agale și ma răsfir în patru emisfere cum se topesc prețioasele metale ca sa se facă sfinte giuvaiere ! ascultă cum răsuni în mine, ecoul tău adânc în ființa
Dacă pașii tăi ar fi cărare Lasă-mi picioarele să simtă căldura pământului. Dacă ochii tăi ar fi stele Lasă-mi privirea să viseze spre cer. Dacă sufletul tău ar fi tunet Spulberă-mi inima și lasă-mă să
De ce prea mult am vrut să pleci? -copil fiind, cu inocență, Gândeam c-atunci când o să treci, voi fi adult cu experiență, Că voi ști face lucruri mari, să merg ca mama la serviciu,
E mai greu până ajungi la măduvă să te sădeşti încă o dată pentru a pune stele şi Care luminându-ţi sămânţa pe îngerii de vineri, până când osul te reacoperă şi te faci corabie pe
Să-mi trimiți, iubito, despre tine, vești, Ce mai e prin lumea care te-nconjoară, Pieptul cui te cheamă să te încălzești Când sub ochiul lunii pielea-ți se-nfioară; Să mă strigi, a taină, când amarul nopţii Scapără
