Satul bavarez

Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!

Am avut ocazia și bucuria născută dintr-o împrejurare spontanã de a intra într-un sat, la întîmplare, din Bavaria. Am simțit parfumul unei alte lumi de care știam că există, dar pe care, pînă acum, nu mi-am creat tihna de a o trăi… O stradă principală, cu puține case, însă așezate și îngrijite ca și cum ar face parte dintr-o poveste frumoasă, de un bun simț și de o simplitate dezarmantă, cu o paletă cromatică simplă, în stil alsacian, cu o componentă alb-cremoasă contrastată de bîrnele maron închis… Un loc unde, spre deosebire de satul nostru din Maramureșul uitat de lume și de timp, frapantă este combinația dintre simplitatea arhitecturală și confortul interior. Un spațiu dătător de liniște și calm, unde chiar și în șoaptă nu îți venea să vorbești pentru a nu știrbi armonia liniștii cu tot ceea ce era în jur.

Fațade frumoase, desprinse parcă din desenele cu turtă dulce, pavaje bine gîndite, în culori plăcute ochiului și minții, felinare care trădează, prin formă sau revărsarea luminii, multe generații de muncă dedicată detaliului… De fapt, asta e în mare cultura germană: o atenție totală pentru detaliu și o muncă asiduă, constantă, perseverentå, de a șlefui piatra care, în timp, devine diamant. O lume în care concentrarea e maximă pe ce are fiecare de făcut și nu pe ce nu face altul. Un loc unde fiecare își îngrijește, cît poate de bine, grădina și nu e interesat de curtea vecinului. Un spațiu unde, prin liniște, modestie și simplitate, ajungi să fii parte armonică din simfonia poveștii…

Am stat și m-am întrebat de ce nu poate fi și satul nostru la fel… Dincolo de străzi, pavaje, fațade sau armonie, sărăcie sau mizerie, dotări elementare sau părăsire. Și cred că una din cauzele primordiale pentru care satul nostru e gol și golit, paragină și părăginit, e mult-prea-marea atenție dedicată curții vecinului. Atîta vreme cît interesul nostru se va axa pe celălalt (iar aici sensul nu are nimic din accepțiunea creștină a lui), nu există șansa unei dezvoltări armonioase, în context.

Una dintre lecțiile pe care satul bavarez ne-o poate da este de a ne vedea, fiecare, de treaba noastră și de a nu căuta motive, scuze, intrigi sau critici în cei din jur…

Satul-bavarez

Mihai Patrascu

Mihai Patrascu De același autor

Născut la Baia Mare, în 22 iunie 1974. A publicat peste 50 de studii, articole, recenzii sau traduceri în România, Elveţia, Franţa, Italia, Canada, Bulgaria, Mexic. Cărţi publicate: Jurnal (1998), Profeţi ai Mileniului (1998), Scrieri despre Nikos Kazantzakis (1999), Vallarta (2000), Palermo (2003), Acasă înseamnă Europa (2003), Oameni, fapte, zboruri (2012).

Recomandări

Adaugă comentariu