Se poartă alb-negru
pe ceruri și-n gand
și-n zorii de zi
și-n primul cuvant,
cerneala aleargă,
pigment nu-și găsește,
iar pana (tot albă)
cuvântul greșește
speriată de ploaie-n
sincopa-i vioaie;
sub norul integru
se poartă alb-negru.
În negru și alb
se-mbracă pământul,
de doliu-i e negrul,
dansează cu vântul,
fractali de lumină
se sparg de catarge
aruncă-n abisuri
molatice alge;
cuvântul se-adună,
dar pana din mână
scârțâie slab
în negru și alb.
Mihaela G.
Blog | Facebook | De același autor
Simt că m-am născut într-un secol căruia nu-i aparțin. Mă regăsesc doar când scriu.
