Poate că, în cele din urmă, viața e doar joc. Iar regulile sale sunt mai simple decât ne imaginăm.
Poate că, tot ce trebuie să facem este doar să trecem “la un alt nivel“. Un nivel la care părinții noștri nu au putut să ajungă, deși și-au dorit. Așa că au ajuns să își dorească acest lucru pentru noi. Iar la un moment dat – când suntem pregătiți sau când ni se spune că suntem pregătiți sau când, pur și simplu, nu mai suportăm – încercăm să facem acel “mai mult ca părinții noștri“. Și, uneori, reușim. Și ne bucurăm. Și părinții se bucură pentru noi. Și toată lumea se bucura ca în finalul fericit al unui film de familie. Însă acesta nu este un film. Aceasta este viața. Și în loc de un sfârșit fericit avem parte doar de un nou început. Pe cont propriu.
Dorința de a trece la următorul nivel ne aparține sau este doar o obligație morală față de părinți? Nici nu contează. De ce? Pentru simplul fapt că aceasta este regula jocului…
O poveste spusă de Shenanigansen.
