Cenaclul

Din când în când mă mai gândesc la tine Și mâna mi se duce spre hârtie, Deși nu știu dacă mi-e rău sau bine, Îmi e de-ajuns că-ți este bine ție. Din când în când 

mi-era foame şi frig rătăceam pe străzile ochilor mei gângurind a cald mâinile mângâiau întunericul cu aceeaşi speranţă pe care o port cu mine în zilele de marţi treisprezece mi-era foame şi frig căutam acel 

iubirea mea, te-am născut dintr-o idee, dintr-o rază de soare înfiripată dintr-un gând ... senin... aveai gust de pâine rumenă , plămădită în cerul inimii mele, din visele mele și pășeai desculță prin ploaie... lăsându-te 

Am văzut până la capătul sufletului Şi te-am găsit tăcând Tăceai de zor în interiorul meu Cu cafea şi insomnii Atât de sonor Încât am tresărit Cum îmi era imposibil Să mai înțeleg ceva din 

leagă-mi rana tu iubite, scoală-mă din somnul greu şi un strop de primăvară, varsă pe obrazul meu, câta iarnă port în mine, câta patimă nebună, rupe flori din raiul tău şi-mpleteşte-mi o cunună. lasă-ţi lacrima 

Dansatoarea-i frumoasă şi fermecătoare Privirea tuturor asupra-i le-o atrage În ritmul muzicii e seducătoare, O privesc şi eu cu încântare. Vrăjit de muzica asurzitoare, De dansul frenetic şi de mişcare, De vinul ce curge mereu 

Eu cânt, îmi spune pasărea din ramul Cireșului înalt până la ceruri Și ciripindu-și cântecul prin geamul Deschis în mine, se pierdea-n eteruri. Eu nu mai cânt, i-am spus, din colivia În care umbre mă 

Trec ore sau ani? Secundele se-nlănțuie cuminți, Iar marșul lor mă scoate din minți, Alimentând ai inimii vulcani. S-a înserat sau e devreme? Soare și lună, se-aleargă bezmetic, Păsări brăzdează văzduhul fonetic, Iar eu le 

Nu mai clipi in ochii mei intr-una Si nu-mi mai suspina in piept, mereu, Cand inima imi bate ca nebuna Nu te mai zbate-n ea, pribeagul meu. Nu ma privi din stele nopti de-a randul, 

Ești mai ușor decât un fulg Și mai întins decât o arie de cuvânt. Din tine pornesc geometrii îmbrățișate, Iar limitele tale Sunt doar de lumini estompate... Parcurge-ți infinitul Și-l vei găsi sfârșit demult, Ridică-ți 

Sunt aripi ce mă mână înainte. Uneori mă ridică, alteori mă coboară. Dar de fiecare dată, blând, mă poartă către tine. În oricare parte de suflet mă duc, mă regăsesc frântură din frântura ce ține 

aseară mi-am rănit cel mai bun prieten cum? am spart oglinda în care mă uitam și regret că nu au existat nici timp nici trecere în ochii lui pentru a-l putea plăsmui ca pe un 

Tu și ea. Ea și alții. Aștepți lumea. Lumea te așteaptă. Tu cum o visezi. Ea cum te visează. Întâlniri Tu așa cum crezi că te vrea Ea așa cum crede că o vrei. A