Cenaclul

Când inima zdrobită in piept, iti sângerează, Și te apasă sarcini prea grele de purtat, Când pe această lume nimic, nu mai contează, Te-ndemn să stai de vorbă cu Cel ce te-a creat! Când vrei 

Am zărit un chip albastru în depărtare. Mi-a zâmbit adânc, dar sumbru şi-am ştiut... Răul nu dispare, el se-ascunde şi aşteaptă. Ar trebui să înot, să mă scufund, Într-un abis al aşteptărilor? Prin pânzele nopţii 

Ceva pe lumea asta mare este Ingrozitor de scump si totusi Pe unde ai umbla sub soare Mai toti il au in buzunare Şi-l risipesc nesăbuit. Desteptul mamei fiind, Am incercat... ce-i drept... o data, 

să iubeşti mai mult decât iubeşti? sau poţi iubi mai mult decât iubirea, să fie mai mult decât o întrebare, mai mult decât un răspuns şi niciodată de ajuns? şi-atunci cine şi ce poate atinge 

eu sunt începutul cuvântului tău pe care-l descompun curios cu inimă de copil eu sunt o carte fără file pe care tu o citești cu dezinteres lăsându-ți trupul să cadă pe-al meu blestem în chip 

Din când în când mă mai gândesc la tine Și mâna mi se duce spre hârtie, Deși nu știu dacă mi-e rău sau bine, Îmi e de-ajuns că-ți este bine ție. Din când în când 

mi-era foame şi frig rătăceam pe străzile ochilor mei gângurind a cald mâinile mângâiau întunericul cu aceeaşi speranţă pe care o port cu mine în zilele de marţi treisprezece mi-era foame şi frig căutam acel 

iubirea mea, te-am născut dintr-o idee, dintr-o rază de soare înfiripată dintr-un gând ... senin... aveai gust de pâine rumenă , plămădită în cerul inimii mele, din visele mele și pășeai desculță prin ploaie... lăsându-te 

Am văzut până la capătul sufletului Şi te-am găsit tăcând Tăceai de zor în interiorul meu Cu cafea şi insomnii Atât de sonor Încât am tresărit Cum îmi era imposibil Să mai înțeleg ceva din 

leagă-mi rana tu iubite, scoală-mă din somnul greu şi un strop de primăvară, varsă pe obrazul meu, câta iarnă port în mine, câta patimă nebună, rupe flori din raiul tău şi-mpleteşte-mi o cunună. lasă-ţi lacrima 

Dansatoarea-i frumoasă şi fermecătoare Privirea tuturor asupra-i le-o atrage În ritmul muzicii e seducătoare, O privesc şi eu cu încântare. Vrăjit de muzica asurzitoare, De dansul frenetic şi de mişcare, De vinul ce curge mereu