Cenaclul

mă așteptai... priveai cum plouă cu degetul tău scriai o poezie pe geamul acoperit de lacrimile ploii apoi, ploaia a stat s-a așternut ceața peste oraș. ar fi trebuit să fie iarnă... îmi urmăreai pașii. 

cu pleoapele întredeschise strângând la piept un vis pierdut în perna caldă-n aşternut, am zis: -un vis, ca alte vise! cu ochii largi cuprinzând cerul, prin aşternut, în perna caldă, se furişă năvalnic dorul şi 

Şi dacă o să-mi fie dor de tine, Atâta cât să nu pot duce, Cu tot ce-a mai rămas din mine, O să răzbesc…că şi Iisus a dus o cruce. Şi am să urc Golgota 

nu-i așa? nu-i așa că dacă m-ai iubi ai țipa cu țipăt de cocor albastru împrăștiind negura sorții și înserările sângerânde ale vremii, astfel încât, stoluri de corbi să se împrăștie ca niște demoni eliberând 

la scânteia lampii frunzăresc pagina launtrului ___ a câta         oare ?! Cuprinsă-n coperta anilor Mă văd déjà silabă-n Chitara greierului flamând Cobor cărarea Ce duce-n pământ Mă rog să exist Ating o 

În lipsa cuvintelor noastre, Podul pe care ne-am sărutat prima dată A îngheţat în uitare. E doar resemnare şi muzică-n surdină. Notele din lăuntricul nostru Se împrăştie pe un portativ erodat E doar un sunet 

Am crezut că tu ești salvarea mea din Iad, că tu ești Făt- Frumos pe care l-am așteptat, că tu ești altfel… Am crezut că dacă sunt a ta, vei fi al meu. Am crezut 

Abia trecusem de o vârsta Şi-mi cam pusesem viaţa-n cui Când, m-am trezit îndrăgostită De un bărbat, al nu-ştiu-cui. A oarecui eram şi eu, Mai plictisit şi mai calic, Dar nu-i folos de-averi şi bani, 

uneori, când zbor, găsesc în calea mea bucățele pierdute din tine. mă plec, le ridic și le adun la piept. și vin să ți le aduc, dar când ajung la tine mi-e parcă teamă să 

Trei flori am la fereastra Sunt in ghiveci, nu intr-o glastra Si-n fiecare zi imi povestesc Cat de frumoasa esti, tu chipul meu regesc. Imi spun ca esti si trista dar si zambesti cand te 

Ce să-ți mai spun acum la ceas de iarnă, Când nici zăpada nu mă mai ascultă, Și cade împotrivă și e mută, Și n-are unde să se mai aștearnă! Ce să-ți mai spun când pașii 

Prima ninsoare ne-a prins pe amândoi afară, Privind fulgii jucăuşi cum spre noi cobor. Eu mi-am aţintit privirea-n sus şi credeam că zbor, Iar tu alergai să-i prinzi în mâna ta caldă. Dar fulgii veneau