Cenaclul

Nu scriu cuvinte pentru flori scriu versuri pentru cvinte. Scriu pentru suflete cu stări și hrană pentru minte. Nu scriu cuvinte pentru nori, scriu doar să nasc fiori. Scriu pentru fisuri din stânci, și crăpături 

Rămas bun toamnă dragă, Rămas bun dor nebun, Mă înalt pe-un fir de iarbă, Iau bagajul, plec la drum. Pun ‘naintea porții mele toamnele, Ucise-n primăvara mamă, Pun să plângă toate ramurile, Sa-mi aduci ca 

Sar furiş în palma lunii Şopot curg în "boaba spumii" Şi-mi desfac petala-n iarbă Fetele m-agaţe-n salbă Şi de-acolo mă ascund Noaptea, printre iele-n prund Mă prind peste glezne-n dar Lung şirag mărgăritar În grădină 

Nu e nimic de-ascuns în călimară, Suntem fiori albaștri, suntem goi, Și foile mi-s albe prima oară, E primăvara gândurilor noi. Ce-ar mai putea opri această acalmie? Ni-s pașii de zăpadă, aripile moi, Și ne 

Paşii-mi mărunţi sunt paşi de primăvară ce-au uitat să meargă şi dansează. E toamnă afară şi mi-e primăvară, a tăcut ploaia sau mi-e mie dragă? Când merg îmi văd umbra căţărată pe copaci, clădiri şi 

Sufletu-mi gârbovit de greul minciunii îşi caută leacul Mergând înapoi de frica furtunii, Săracul! Te găseşte pe tine la răscruce de gânduri făr' să te cheme, Deşi te-a gonit în o mie de rânduri O 

În pădurea edenică am găsit un tunel, Un nou început pentru un nou sfârşit Cu un imuabil zâmbet am păsit, Am terminat de cioplit un suflet slăbit. Merg şi merg, stări noi întalnesc, Poate-mi irosesc 

Fiecare dimineaţă a lumii îmi naşte Copii albi Poemul acela nesfârşit despre cine sunt Braţele acelea calde cu care mă îmbrac în visul cu tine Dimineaţa aş putea alerga desculţă Şi tot ce ce nu 

Plecaţi de jos, cu-avântul tineresc, Trecut-au anii noştri, nesimţitor de iute, In prag de-amurg, cu jind la ei privesc, Trecut-au toţi, cu vrute, cu nevrute. Un pic mai sus, cu mâinile crăpate, Am ridicat o 

Mama Mea, Este primavara mea, insemnata cu flori multe, Este fericirea mea, care creste, tot mai mult, Este aer racoros, adiere cu miresme, Este tot ce mi-am dorit, niciodata n-am zorit! Oare ce-ar fi vara 

Ce faci iubito-n seara asta Cand infloresc ciresi-n noi Cand cerul si-a deschis fereastra Si eu sunt tu si tu esti noi? Ce faci iubito-n pargul zilei Cand coapta-i dragostea si-n toi Si-n palme ma 

Îţi mulţumesc bunică bună, Mi-ai bucurat copilăria, Şi anii de apoi, Cu chip blajin, Cu par cărunt, Zâmbet senin. O bunătate-adâncă, Cum rar mai întâlneşti, Optzeci de ani ai strâns-o, În inima-ţi frumoasă, Prin gesturi,