Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Trăiesc iubirea anilor plecați cu tine,
Cu greu respir, abia mai pot pași,
Căci arde, cu atâta vrajba, in mine
Si teama mi-e ca mâine n-oi mai fi.
Nu vreau decât sa îți transmit prin lume
Ca viața n-am avut de cand te-ai dus,
Si asemeni unui strainic făr’de nume,
Te-am căutat între zorit si apus.
Ai fost speranța zilelor rămase,
Precum o drupa, ma hraneam cu tine,
Si adesea, prin scăpări întunecoase
Te regăseam pe perna, langa mine.
Te-am prețuit in zi de sărbătoare,
Te prețuiesc si azi, pe unde ești,
Păstrând pe buze năzuințe vane
Dintr-un amurg in care m-adâncești.
Si azi, si mâine, cât e veac ceresc
Nimic nu o sa imi spele din păcate,
C-am învățat târziu sa te iubesc
Si-ai învățat târziu sa-mi fii aproape.
