Rămas bun toamnă dragă,
Rămas bun dor nebun,
Mă înalt pe-un fir de iarbă,
Iau bagajul, plec la drum.
Pun ‘naintea porții mele toamnele,
Ucise-n primăvara mamă,
Pun să plângă toate ramurile,
Sa-mi aduci ca ultim dar maramă.
Să o țeși cu zilele de taină,
Adapate-n palme mici uscate,
Să alungi din fire orice spaimă,
Să o speli în ape-nvolburate.
Să o țeși cu ielele în noaptea,
Dinaintea mării întâlniri,
Să m-ascunzi să nu mă știe moartea,
Să parem ca astăzi suntem miri.
Peste timpuri voi păși cu teamă,
Pe covorul toamnei adormite,
Vocea ei din ploi mă cheamă,
Pune-mi azi maramă roșie iubite.