Fetita mea, Dacă, într-o clipă, Dumnezeu mi-ar spune că trebuie să-mi fac bagajul pentru a pleca departe, într-o călătorie, probabil ca nu aș lua cu mine niciun lucru, nimic din tot ce am avut, dar l-aș
Nu scriu cuvinte pentru flori scriu versuri pentru cvinte. Scriu pentru suflete cu stări și hrană pentru minte. Nu scriu cuvinte pentru nori, scriu doar să nasc fiori. Scriu pentru fisuri din stânci, și crăpături
Rămas bun toamnă dragă, Rămas bun dor nebun, Mă înalt pe-un fir de iarbă, Iau bagajul, plec la drum. Pun ‘naintea porții mele toamnele, Ucise-n primăvara mamă, Pun să plângă toate ramurile, Sa-mi aduci ca
Mereu spune ca va fi puternica, iar de fiecare data cand plange isi spune ca nu se va mai repeta nimic, ca dramele apartin trecutului iar viitorul va fi mai glorios ca niciodata. Respira cu
Sar furiş în palma lunii Şopot curg în "boaba spumii" Şi-mi desfac petala-n iarbă Fetele m-agaţe-n salbă Şi de-acolo mă ascund Noaptea, printre iele-n prund Mă prind peste glezne-n dar Lung şirag mărgăritar În grădină
Nu e nimic de-ascuns în călimară, Suntem fiori albaștri, suntem goi, Și foile mi-s albe prima oară, E primăvara gândurilor noi. Ce-ar mai putea opri această acalmie? Ni-s pașii de zăpadă, aripile moi, Și ne
Paşii-mi mărunţi sunt paşi de primăvară ce-au uitat să meargă şi dansează. E toamnă afară şi mi-e primăvară, a tăcut ploaia sau mi-e mie dragă? Când merg îmi văd umbra căţărată pe copaci, clădiri şi
Sufletu-mi gârbovit de greul minciunii îşi caută leacul Mergând înapoi de frica furtunii, Săracul! Te găseşte pe tine la răscruce de gânduri făr' să te cheme, Deşi te-a gonit în o mie de rânduri O
În pădurea edenică am găsit un tunel, Un nou început pentru un nou sfârşit Cu un imuabil zâmbet am păsit, Am terminat de cioplit un suflet slăbit. Merg şi merg, stări noi întalnesc, Poate-mi irosesc
Fiecare dimineaţă a lumii îmi naşte Copii albi Poemul acela nesfârşit despre cine sunt Braţele acelea calde cu care mă îmbrac în visul cu tine Dimineaţa aş putea alerga desculţă Şi tot ce ce nu
…privesc departe, atât cât ochii mă pot ajuta… unduiri de fum se ridică către Steaua Polară şerpuind printre norii rari şi pufoşi ca barba lui Moş Crăciun. E plin de umbre sub coarnele Lunii… e
Plecaţi de jos, cu-avântul tineresc, Trecut-au anii noştri, nesimţitor de iute, In prag de-amurg, cu jind la ei privesc, Trecut-au toţi, cu vrute, cu nevrute. Un pic mai sus, cu mâinile crăpate, Am ridicat o
Mama Mea, Este primavara mea, insemnata cu flori multe, Este fericirea mea, care creste, tot mai mult, Este aer racoros, adiere cu miresme, Este tot ce mi-am dorit, niciodata n-am zorit! Oare ce-ar fi vara
Când ai alergat tu către mine cu inima-n palme, am crezut că era doar disperarea momentului după. Nici atunci nu ai pus în cuvinte simțirea. Tu nu mi-ai cerut nicicând să rămân. Convenabil, nu? Dar
Ce faci iubito-n seara asta Cand infloresc ciresi-n noi Cand cerul si-a deschis fereastra Si eu sunt tu si tu esti noi? Ce faci iubito-n pargul zilei Cand coapta-i dragostea si-n toi Si-n palme ma