Ce simplu era la început Când făceai baloane De idei Cu o singură ocheadă Stăteam unul În fața celuilalt Ca două frunze Într-un copac Ce nesimplu a devenit Apoi Când vântul pătrundea Sfredelitor Din ochii
Câte tăceri cu flori de cireş s-au scuturat şi câte regrete vântu-a şuierat când a văzut câte zăpezi s-au aşternut între micimea paşilor mei şi zilele de mai... Uite, câtă linişte asurzitoare-n jur şi câtă
Te uiți în ochii mei Mă citești ca pe un roman cu filele lipite De timp. Pe chipul tău se plimbă lumina unui curcubeu Buzele tale miros a un Eu, Mâinile tale de cireș Infloresc
Stiam ca o sa sfarsim si din noi nu va mai ramane nimic. Oamenii vin si pleaca, asa ma amageam. Cei mai multi nu lasa niciun fel de urme, ca si cum nu ar fi
Am plâns puţin din infinit, Puţin din nemurire şi apoi pământul. Am plâns cerul ce stătea uimit În timp ce norii se plimbau cu vântul. Am plâns florile de mai albastre Ce-au murit apoi îmbrăţişate
Tremurand, ma lasi sa-ti simt Galaxia ce-o porti azi, In par, pe piele, pe unghii In obraz si pe talpi. Te ating si-mi lasi pe mana o dara De praf de tine, pe vesnicie. Te
În inima potopului din noi, Am devenit semnale de furtună, Avertisment pentru îngheț și ploi, Un buletin de știri despre minciună. Bunicii și părinții sunt acum Legende vii, de nimenea citite, Iar mamele, un surogat
M-am întrebat când suntem noi cel mai aproape de noi înșine? Nici nu bănuiam ce întindere are în ființa noastră izvorul simplu, mereu curgător, al dorintei de a fi împăcati cu noi însine, de a
Din bratele tale Rup vesnicie Sa-mi acopar trupul gol Cu ea. Saruta-mi sufletul incet, Precum imi saruti nurii; Incalzeste-ma la inima ta arzanda.
Trăiesc iubirea anilor plecați cu tine, Cu greu respir, abia mai pot pași, Căci arde, cu atâta vrajba, in mine Si teama mi-e ca mâine n-oi mai fi. Nu vreau decât sa îți transmit prin
M-a eliberat din funcţie vorbea despre reduceri de personal ceva în legătură cu restrângerea activităţii inimii spunea că n-o să mai simtă o vreme că aşteaptă un îngheţ că o să-mi plătească în avans câte
– Pulsul? – Prezent ... "... dar cu mici cruciade Din care Homer și-ar fi scris iliade. Un soi de balet în pantofi pe ghețar, Tremurul mâinii de fost păpușar. Extazul când calci în băltoace
Imi deschid aripile. Am să mă ridic până la cer ca să vorbesc cu norii. Și dacă nu o să mai am ce spune, am să le cânt o doină despre noi și povestea noastră.
O iubire infinită, Un tandem plin de regrete, Viața, mi-e un calvar... Și frumos e cerul Plin de rachete Unde ești tu? eu nu am habar. Ca un curcubeu fară culori Ca grădina fară flori
Fetita mea, Dacă, într-o clipă, Dumnezeu mi-ar spune că trebuie să-mi fac bagajul pentru a pleca departe, într-o călătorie, probabil ca nu aș lua cu mine niciun lucru, nimic din tot ce am avut, dar l-aș