Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Am plâns puţin din infinit,
Puţin din nemurire şi apoi pământul.
Am plâns cerul ce stătea uimit
În timp ce norii se plimbau cu vântul.
Am plâns florile de mai albastre
Ce-au murit apoi îmbrăţişate
Sub priviri ascunse la ferestre
Şi gene goale de lumină, inundate.
Am plâns apoi din nou pământul
Şi-am îngenuncheat rugându-l
Să nu-ngroape inimi pustiite,
Ci să crească flori din nou născute.
