Se joaca numai drame peste tot

drameÎn inima potopului din noi,
Am devenit semnale de furtună,
Avertisment pentru îngheț și ploi,
Un buletin de știri despre minciună.

Bunicii și părinții sunt acum
Legende vii, de nimenea citite,
Iar mamele, un surogat postum,
Bunicile, icoane neprivite.

Adio mese pline de nepoți,
Adio vorbe pline de iubire,
Am devenit fantome pe la porți,
Nemaivisând divin, la nemurire.

Copiilor li-i teamă de prezent,
Căsătorii de probă, anulate,
Familia-i doar un cuvânt absent
Din DEX-ul nostru de valori uitate.

Neputincioși privim acest final
Și printre lacrimi vă privim sfârșitul,
Urmași pierduți din punctul cardinal
Ce indica pe hartă, infinitul.

Bătrâni și triști ne ducem suferind,
Căci v-am lăsat doar moartea moștenire.
Din tot ce-a fost pe lumea asta sfânt,
Nu v-am păstrat nici partea de iubire.

Chiar și pe Dumnezeu vi l-am furat
Și-n locul Lui v-am dăruit durere,
Copiii noștri dragi, v-am condamnat
Să moșteniți tot iadul, în tăcere.

Se joacă numai drame peste tot,
Pe scena unei lumi debusolate,
Încremeniți cu amintiri cu tot,
Murim tăcuți în sălile de teatre.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Emilia Amariei

Emilia Amariei De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu