Poetul și pasărea

Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!

poetul-pasareaEu cânt, îmi spune pasărea din ramul
Cireșului înalt până la ceruri
Și ciripindu-și cântecul prin geamul
Deschis în mine, se pierdea-n eteruri.

Eu nu mai cânt, i-am spus, din colivia
În care umbre mă țineau închisă
S-a îmbrăcat în negru, bucuria
Și-n văl cernit mi-e inima cuprinsă.

Să cânți de-ar fi în jale tot pământul,
De s-ar prelinge bocete pe ape,
De s-ar ascunde stelele și vântul
Ar năpădi cu frunze să te-ngroape,

Tu cântă, căci prin tine curg poeme.
Izvorul, Dumnezeu îl izvorăște!
Din simfonia dragostei supreme
Nu înceta să cânți dumnezeiește!

Și tot cântând, s-a prăbușit deodată,
Un ultim tril și pasărea se stinse.
Iar moartea fu așa divin cântată!
Poemele suiau la cer, aprinse.

Emilia Amariei

Emilia Amariei De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu