Exces de cafea si vise
Nu mai am ce să mai visez Am visat deja tot despre tine de atunci. O lene cognitivă mă sugrumă Plictis în pătura aspră, nesomn în coloana vertebrală, În mine orașul arde Așteptând, Calc pe
2017
Partas la dezonoarea sufletului meu
La noi in sat, Cand hotii s-adunau la Sfat, Eu niciodata nu i-am asistat. De-aceea poate- acum, mi-I greu S-asist. Caci Printre ei, Ma vad si eu Partas la dezonoarea sufletului meu… Legati-mi mainile Si
Vreau un ţărm
vreau un ţărm pentru fântânile mele de dor, un ţărm dezlipit de tăceri şi uitare peste care cu tălpile goale să calc printre gânduri muşcate de raze de soare. vreau un ţărm cu nisipul neînchis
Îmi eşti şi-mi vei fi… iubire
Nu mai ştiu ce îţi sunt însă ştiu ce îmi eşti şi de-aceea prin gânduri mă pierd căutând ne-ncetat acel pod spre poveşti şi visând chipul drag să-l dezmierd. Nu mai ştiu ce îţi sunt
Cât de mult iubești ploaia?
Atât de mult încât de fiecare dată când vine țin neapărat să o îmbrățișez. Lipsită de interes vizavi de ce omul își dorește, vremea își întinde norii sau și-i adună după bunul plac, prin urmare,
“Când dansezi îl iei pe Dumnezeu de un picior”
Dansul e cel mai frumos drum între două puncte. Mișcarea dansată este un dozaj controlat și savant între haos și ordine. Să iei bastonul cu ambele capete… Haosul fără nicio structură, n-ar rezista nicio secundă,
Inimi
Există oameni care ne împietresc inimile, iar alţii le topesc sau le înalţă. Inima devine astfel nodul unor legături, văzute sau nevăzute, nu numai cu lumea, dar şi cu cei din jur. Binecunoscutul "sus să
Copac
Mâinile tale Cuvinte. Mă inunzi în gânduri Mă rodești în fiecare floare. Sunt un copac Plin, de floarea mâinilor tale. Cuvintele tale Degete, Flori de liliac, Trup însetat... Cuvintele tale Mă-îmbracă in mov și alb,
În seara asta las îngerii să cânte
În seara asta lasă îngerii să cânte, Şi cerul despleteşte-l de-ntrebari, Mai şuieră nimicul peste mări, Dar umbră lasă-l într-o noapte-adâncă. De lacrimi multe-n ochii tăi curg încă, Sărut de soare lasă îngerii s-aducă. Din
Cum să fii amantu’ la femei
O comedie savuroasă. Eugenio Derbez este Maximo, un tânăr foarte chipeș care visează să devină bogat fără să aibă nevoie să muncească măcar o zi în viața lui. Își face o carieră din seducerea doamnelor
Să nu mai pleci
Să nu mai pleci... Mi se-mpietreşte gândul la gândul că-ntr-o zi ai dispărea şi că de tine, poate, vieţi la rândul nu aş mai şti nimic, iubirea mea. E-atâta vară înrămată-n mine de când cu
Ani de închisoare
Pururi vii și neasemuiți, Cu vina voastră cea orbită De ce fără temei voi ne robiți Și sufletele ni le dați prin sită? Oh, voi, ce matematici n-ați știut Și ca pe Ana ne-ați închis
Flori de măr
Cad șoapte răsfirate printre rânduri, Iar noaptea-s deghizate în tăceri Și țipă furios ajunse-n gânduri, Trezite de-amintiri și primăveri. Deasupra, unde norii se adună La sfat cu timpul veșnic efemer, Noi șoapte vin, aduse de
La marginea hăului
Un cuib de pasăre într-un pantof şi-ar face iarna asta din albul cerului, Să nu umble desculţă atunci când bocetul şi-ascunde în palmă. Ȋn pasul ei, aripa să îşi facă loc şi la marginea hăului
Liliacul
Liliacu-i copăcel, Cu flori multe, pe-un cercel, Prinse bine în ciorchine, Ştie inima ce-i spune! Trei petale de cicoare, Sunt la orice floricică, Cât ar părea ea de mică, Are farmec şi culoare Şi-un parfum