Legenda

Câtă vreme durează remușcarea, durează și vinovăția.

Abel și Cain se întâlniră după moartea lui Abel. Mergeau amândoi prin deșert și se recunoscură de departe, căci amândoi erau foarte înalți. Frații se așezară pe pământ, făcură focul și mâncară. Tăceau, așa cum fac oamenii osteniți când se pogoară înserarea. Pe cer se arăta câte o stea, ce nu-și primise, încă, nume. La lumina flăcărilor, Cain văzu pe fruntea lui Abel semnul pietrei, scăpă din mână bucata de pâine pe care tocmai o ducea la gura și îl ruga să-i ierte fărădelegea.

Abel răspunse:
– Dar oare tu m-ai omorât sau eu te-am omorât pe tine? Nu mai țin minte; vezi, stăm alături ca odinioară.
– Acum știu că m-ai iertat, în adevăr, spune Cain, căci a uita înseamnă a ierta. Voi încerca să uit și eu.
Abel spuse încet:
– Așa este. Câtă vreme durează remușcarea, durează și vinovăția.

Jorge Luis Borges
(24 august 1899 – 14 iunie 1986)

Abel-si-Cain

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Un comentariu

Adaugă comentariu