Cu înțelepciune despre dragoste și viață.
Cu timpul înveți că a sta alături de cineva pentru că îți oferă un viitor bun înseamnă că, mai devreme sau mai târziu, vei vrea să te întorci la trecut.
Cu timpul înțelegi că doar cel care e capabil sa te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îți poate aduce toată fericirea pe care ți-o dorești.
Îți dai seama cu timpul că dacă ești alături de această persoana doar pentru a-ți întovărăși singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.Ajungi cu timpul să înțelegi că adevărații prieteni sunt numărați și că acela care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul înveți că vorbele spuse într-un moment de mânie pot continua pentru tot restul vieții să facă rău celui rănit.
Cu timpul înveți că a scuza poate oricine, dar că a ierta doar sufletele cu adevărat mari pot.
Cu timpul înțelegi că dacă ai rănit grav un prieten e foarte probabil ca prietenia să nu mai fie niciodată la aceeași intensitate.
Cu timpul îți dai seama că, deși poți fi fericit cu prietenii tăi, într-o buna zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece.Cu timpul îți dai seama că fiecare experiență, trăită alături de fiecare ființă, nu se va mai repeta niciodată.
Cu timpul îți dai seama că acela care umilește sau disprețuiește o ființă umana mai devreme sau mai târziu va suferi aceleași umilințe și dispreț, dar multiplicate, ridicate la pătrat.
Cu timpul înveți că grăbind sau forțând lucrurile să se petreacă va determina ca, în final, acestea să nu mai fie așa cum sperai.
Cu timpul îți dai seama că, în realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai în exact acea clipă.
Cu timpul vei vedea că, deși te simți fericit cu cei care-ți sunt împrejur, iți vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine și acum s-au dus și nu mai sunt…
Cu timpul vei învăța că încercând să ierți sau să ceri iertare, să spui că iubești, să spui că ți-e dor, sa spui că ai nevoie, să spui că vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are niciun sens.Dar, din păcate, se învață doar cu timpul…
Jorge Luis Borges
(24 august 1899 – 14 iunie 1986)
Cu viața învăț:
-Să stau alaturi de cineva care imi ofera un prezent bun, pentru a nu-mi mai pune problema trecutului sau a viitorului.
– Că cel ce te iubește te va ajuta să te autodepășești
– Că pentru prietenie nu trebuie să lupți
– Că a-ți întovărăși singurătatea înseamnă deopotrivă a simti, a auzi, a vedea. Concomitent sau nu.
– Ca cine te iubeste, cu siguranta recunoaște o vorba spusa la manie de celelalte. Dar asta nu te scuteste de a-ti recunoaste vina.
– Prietenia adevărată dureaza o viață. Cred ca e doar pentru acele perechi de suflete care rezoneaza perfect.
– Irepetabilitatea momentelor traite sta sub semnul efemerității deci, al uitarii, iertării. “Roșeața amurgului luminează totul cu farmecul nostalgiei: chiar și ghilotina.”(M. Kundera)
-Că cel ce umilește ființe se autoumilește. De alta pedeapsa nici nu mai e nevoie.
-Că pentru a nu spune dinaintea unui mormant ceea ce aș fi avut de spus, nu trebuie să grabesc lucrurile, ci sa spun atunci cand am ceva de spus.
Din pacate, nu ne naștem cu viața dinainte știută. Inportant e să învățăm. Nu doar în urma exepriențelor neplăcute, ci, mai ales, din experiențele fericite ale vieții și din tot ceea ce ne inconjoara.