Lacrimă de dor

Lacrimă de dor
În zăpada dalbă, lacrimă de spin pășesc făr-de urmă... viață fără chin! Îmi ascund în tine, gândul rupt de mine, te privesc prin ochii singuraticului vânt, Noaptea mă-ngheață, visu-ți de sclipiri! viața mea a fost 

Viaţă

Viaţă
galopul anilor, risipă de soare, gânduri multe, râzând şi plângând, spicele ploilor aplecate-a uitare ... zâmbet al nopţilor de iubire deplină şi lacrima celor în care m-am temut, dinţii vântului sfâşiindu-mi obrazul - necuprinse dureri 

Prezentului meu

Prezentului meu
Mi–ai stins amintirile-ntr-o noapte ciudată, Prea lungă, prea snoabă şi jalnică noapte. Din ochiul gândirii ai vrut să faci parte Prezentului meu din clipa uitată. M-ai dus legănată sub pomii tăcerii: Tăcerea ce zace şi 

Macii

Macii
Cad petale de amurg, Flăcări vii au umplut câmpul, Lacrimi divine se scurg, Parcă sângeră pământul! Tainice văpăi aprinse Peste lume revărsate, Ard prin nentâmplate vise Cu povești înfierbântate. Sunt macii umbre de-mplinire A mugurilor 

Am auzit…

Am auzit…
Am auzit că vrei să-ți uiți iubirea Așa crezi că-i vei pierde amintirea?! Dezbrăcând haina împreună împletită Vei găsi un nou sens, cu inima dezgolită? Fire purtate prin timpuri, vechi și noi Câte mai povestesc 
1 2 3 4 5