Și azi te iubesc

Și azi te iubesc
Și azi te iubesc... Și-o voi face mereu cum știe s-o facă doar sufletul meu, stângaci câteodată, pe-alocuri timid dar numai și numai de tine avid. Și azi te iubesc, cum iubește-nserarea să-și toarne-n paharul 

Artistul

Artistul
până-n măduva oaselor simţea frumuseţea ivindu-se de sub unghii de timp o imortaliza în femei albastre coborâte din mări pe umărul gol al destinului avea în atelier scări ale ideilor pe care le urca cu 

Poem de vară

Poem de vară
cearcăne străvezii, planetă de vară, vântul leagănă macii la drum de seară, în lanuri strălucesc duminici cu pleoape de rouă, iubirea veche se îmbracă-ntr-o rochie nouă şi-i scapără ochii, se simte atât de frumoasă cu 

Tu

Tu
Cu gândul modelează-mă ca pe un lut Iar mâinile tale să-mi dea viață Să te ating ca o adiere de vânt Când lumea ta se-nvăluie în ceață. Să mă găsești lumină pe-al tău cer Noaptea 

A ta… eu

A ta… eu
Eu sunt frumoasă noaptea, când e lună, Când plouă și când fluturii adorm... Eu sunt minunea boabelor de rouă Și mângâierea genelor cu somn. Sunt raza lunii ce-ți alintă perna Și-obrajii ți-i sărută cu lumină, 

Inimă de stele

Inimă de stele
Priveşte cum cad stelele năuce, Cum lunecă pe tobogane luna, Pendulul sparge liniştea întruna Când noaptea-n dimineaţă vrea să urce. Vitrina lumii neschimbată-i - una, Cu gheizere în temelii străluce, Pecetea veşniciei te seduce Şi 
1 2 3 4 5