În miros de iarbă verde și vânt cald de primăvară, cineva mi-a citit astăzi o poveste. O poveste despre o fată care a plecat în căutarea fericirii. După câteva întâlniri cu un sihastru, cu dragostea,
Lângă tine lumea Toată Pare mai aproape, Sau se contractă între niște Paranteze Împreunate în Nucleul lor Ca-ntr-un sărut De întrebări... În preajma ta cerul Parcă se cațără pe mare, Regăsindu-și Adâncurile mai moi Și
Se spune că oamenii îsi caută sufletul pereche timp de șapte vieți. Precum o adiere de vânt ce umple o cameră pustie, te-am gasit printr-un noroc absurd în viața asta mult prea complicată. Ai pătruns
A nu putea sa treci de propriul EU, A ramâne în fața ta doar sânge decolorat Pe geamul ce ne desparte, poate de o lume, Poate de un EU. A nu putea sa treci de
Și nu se mai oprește din zdrobire, Nu se termină vuietul de iad, Mă-mpunge cornul lumii-a otrăvire Tot mă ridic, tot mă ridic și cad. Mi-i carnea data vulturilor pradă Și oasele se macină de
Nu-i aşa că mă auzi, Măicuţă Sfântă, Şi chiar de mă-ndoiesc, Tu mă iubeşti? Nici îngerul nu-l mai aud cum cântă, Trezeşte-l Tu, să-mi spună unde eşti. Şi dă-mi puteri să le iubesc pe toate
Sufletul uscatu-sa de plâns amar, Zâmbetul îngheţat-a pe buze, Incercările de viaţă-s în zadar, Nimic nu mai pare s-amuze. Ochii-mi caută în rece privire, Vulturi turbaţi zboară pe cer Ameninţă-n cercuri, pieire… Refuz să trăiesc
Vreau să cuprind în rândurile acestea ultima urmă de iubire care mi-a rămas pentru tine, să spoiesc aceste rânduri imaculate cu negreala descifrabilă a fiecărei litere şi să simţi fiecare bucată sentimentală care izvorăşte aprig
La poarta noastră este o băncuță. Tata a făcut-o, pentru că se pricepe. Face de toate. Câte jucării mi-a făcut! Bărcuțe din lemn, avioane din hârtie, vaporașe din plastic, chiar și o mașinuță cu telecomandă.
Ma ploua! E rece afara E noapte, Imi simt picioarele grele Sunt pline de apa S-au inmuiat Sunt crete si pline de haz Sau...de necaz. Ma ploua! Stiu ca-mi face bine la ganduri Le indulceste
E atât de simplu și la îndemână să critici, să judeci, să jignești acțiunile-mi în neconcordanță cu "binele" și "corectul" credințelor și experiențelor tale. Te invit să privești lumea din pantofii mei... din cei pe
O mare de necuvinte s-a spart de fruntea ta într-o joi dimineață, Când o lume-ntreagă s-a răsturnat cu susul în jos, Într-un oraş oarecare, la o margine de pământ, unde păsările şi-au uitat repertoriul. O
E una din acele dimineți în care răsăritul devine apus și totul are un gust amar de la atâtea lacrimi vărsate. Credeam că inima nu poate fi doborâtă, că e legată și prinsă în legaturi
Când eram micuți ne jucam neîncetat. Desculți, uitam de foame, de sete, fugeam pe terenul de joacă de la bunici. Eram mulți, cu haine ce ne înghițeau cu totul, hoinăream cât era ziua de lungă.
Zi de zi, în universul spiritului trebuie să cucerești lumea și să o iei de la capăt – iată marele dezavantaj practic al culturii. E ca într-o relație unde, zi de zi, cetatea trebuie cucerită.