Celui care m-a iubit

O mare de necuvinte s-a spart de fruntea ta într-o joi dimineață,
Când o lume-ntreagă s-a răsturnat cu susul în jos,
Într-un oraş oarecare, la o margine de pământ,
unde păsările şi-au uitat repertoriul.
O mare de necuvinte s-a stins pe o limbă negrăită,
la sfârşitul timpului,
Când toate sunetele lumilor paralele mă şopteau din toți rărunchii
Şi tot universul se străduia să mă-ntregească.
O mare de necuvinte a umplut golul din gurile noastre mute,
În aceeaşi dimineață fără soț,
În acelaşi oraş oarecare, la aceeaşi margine de pământ,
Unde păsările au încetat să mă mai cânte.

celui-care

Alexandra Onosă

Alexandra Onosă Blog | De același autor

Sunt fata cu ochii verzi şi inimă colorată. În mintea mea se nasc continuu alte lumi, alte poveşti fără de care eu nu aş mai fi... eu. Stiloul este o prelungire a mâinii mele iar inimile oamenilor sunt colile pe care trebuie să le acopăr cu frumos. Sunt plămădită din cuvinte şi asta mă fericeşte.

Recomandări

Adaugă comentariu