Dacă pașii tăi ar fi cărare Lasă-mi picioarele să simtă căldura pământului. Dacă ochii tăi ar fi stele Lasă-mi privirea să viseze spre cer. Dacă sufletul tău ar fi tunet Spulberă-mi inima și lasă-mă să
De ce prea mult am vrut să pleci? -copil fiind, cu inocență, Gândeam c-atunci când o să treci, voi fi adult cu experiență, Că voi ști face lucruri mari, să merg ca mama la serviciu,
E mai greu până ajungi la măduvă să te sădeşti încă o dată pentru a pune stele şi Care luminându-ţi sămânţa pe îngerii de vineri, până când osul te reacoperă şi te faci corabie pe
Să-mi trimiți, iubito, despre tine, vești, Ce mai e prin lumea care te-nconjoară, Pieptul cui te cheamă să te încălzești Când sub ochiul lunii pielea-ți se-nfioară; Să mă strigi, a taină, când amarul nopţii Scapără
Fiul meu, tu mă întrebi atât de multe, eu îți răspund când știu, dar și eu, băiatul, am enorm de multe întrebări la care, poate, nu voi găsi răspuns niciodată. Nu toate întrebările din viata
Asociatia Interculturala de Traditii, prin fondatorul acesteia, Peter Hurley, organizeaza cea de-a saptea editie a proiectului "Drumul Lung spre Cimitirul Vesel", in perioada 14 - 21 august 2016. Festivalul creat de Peter Hurley are ca
45 Years - Marea Britanie, 2015. Că "au trăit fericiți până la adânci bătrâneți" ne spun mai toate finalurile de basm, dar niciodată nu știm exact ce-ar putea urma după acest episod. Despre variațiunile hibernale
Mi-s gândurile nuferi încătușați de levantul șubred ce i-a cuprins deodată, mi-s spice de grâu pe care le-nnodau păsările-ngenuncheate-n zbor, mi-s cireșe dulci și-amare pe care mi le săltai cândva după urechi, mi-s iarba proaspătă
Una dintre cele mai frumoase poveşti de viaţă am auzit-o în tren. Eram obosită, plictisită şi aşteptam nepăsătoare trenul ce urma să mă ducă spre casă. Au trecut doar câteva ore de la întoarcerea din
Vreau să vorbim despre fluturi. Nu despre cei din natură, pe care balaurii îi aleargă triști și lumina îi sparge de zorii zilei. Vreau să vorbim despre fluturii pe care i-ai înghițit fără milă. Îi
Nu fac un pas fără să fii cu mine şi nu te las din gând pe nicăieri. Mi-e primăvară-n vise şi mi-e bine chiar dacă-mpart cu tine doar tăceri. Te ştiu ca pe un munte
Dacă ai știi, senina mea, cât de simplu am ajuns să gândesc: Nu mai vreau să beau ceaiul de seară cu Dumnezeu, aș da – în schimb – orice pentru a mă pierde în fiecare
Când mă presari din căuşul palmelor pe trup, sau mă sorbi, simt timpul prin care am curs. Cu mâna inimii mele te ating pe suflet şi tu simţi chemarea mea. Cu ochii tăi mi-ai mângâiat
Când valul înțelege că el este oceanul, Și zbaterea de maluri îl duce iar în larg, Rostogolind un vuiet pe ape ca mărgeanul, El spumegă și rupe catarg după catarg, Spinarea-și încovoaie și spumegând se-întoarce
Tot ce-acum ne e tăcere, Când tu eşti, iar eu sunt nu, E imensă mea durere Când sunt eu şi nu eşti tu. Tot ce-acum îmi e durere, E tăcerea dintre tine, Când lumina din