O zi din viata mea alege-ti!
Atinge-o… ascult-o… pune-o la ureche
Cuvintele ajung din urma vocea-ti
Cea calda… ce-mi sopteste-n crestet.
O preaiubire verde si plina de pacate
Ce nu-si intorc privirea de la mine
O mare-albastra insa far’ de alge
Din aur e nisipul ce ne-atinge.
Un val ajunge insa hat…departe
A luat cu EL o amintire care
Nu poate si nu vrea s-o uite
Pe insasi EA… printesa Marii… floare
O insasi Eva cea far’ de-asemanare.
O tine strans sub palma lui cea stanga
Ce n-ar putea sa o ridice-n veci
Sa nu o vada si s-o ajunga timpul
S-o duca-n largul marii reci.
Asa o iubeste vrednic pe-a lui mireasa…
In lumea noastra Inca nu s-a pomenit
Ca insusi Zeus si-a gasit aleasa
O pamanteanca alba ce-n versuri l-a iubit.
Gabriela, ce versuri frumoase, sensibile. Imi place nespus gratia versului inaugural ca o frumoasa invitatie spre sufletul tau. Respect 🙂
Imi place cum te joci cu imaginatia.. multa sensibilitate si candoare in vers!frumos!