Balada celei fara asemanare

O zi din viata mea alege-ti!
Atinge-o… ascult-o… pune-o la ureche
Cuvintele ajung din urma vocea-ti
Cea calda… ce-mi sopteste-n crestet.
O preaiubire verde si plina de pacate
Ce nu-si intorc privirea de la mine
O mare-albastra insa far’ de alge
Din aur e nisipul ce ne-atinge.

Un val ajunge insa hat…departe
A luat cu EL o amintire care
Nu poate si nu vrea s-o uite
Pe insasi EA… printesa Marii… floare
O insasi Eva cea far’ de-asemanare.

O tine strans sub palma lui cea stanga
Ce n-ar putea sa o ridice-n veci
Sa nu o vada si s-o ajunga timpul
S-o duca-n largul marii reci.

Asa o iubeste vrednic pe-a lui mireasa…
In lumea noastra Inca nu s-a pomenit
Ca insusi Zeus si-a gasit aleasa
O pamanteanca alba ce-n versuri l-a iubit.

Gabriela Enescu

Facebook | De același autor

Avocat şi consilier european în domeniul proprietăţii industriale, se (re)descoperă de fiecare dată când se aşază în faţa propriei oglinzi, dând poeziei sale chipul său. Mai scrie eseuri şi proză scurtă. În pegătire: volumul de versuri “Cu tine, nemărginirea”.

2 comentarii