Dacă pentru o clipă aș dispărea,
m-aș face una cu «Valsul primăverii» de Chopin
și m-aș desface în bucăți sonore pe care să le arunc
cu mâna albastră între colțurile lumii;
m-aș preface în stalactite, ca să rămână în urma-mi
cristale de cărbune și de sare
și aș merge cu primul vânt sosit la refluxul mării însetate de aer străveziu
înspre (des)cărnarea timpului.
Mi-aș croi veșminte din semitonurile incantate de pianul din colțul camerei,
pentru a-mi confecționa aripi ce duc cristalele de sare grele
și m-aș înveșmânta în clipe sonore
cu semnătura Inei Wroldsen
ca să mă disip încet-încet în ceața unei mări îndepărtate.
Dacă pentru o clipă aș dispărea,
m-aș face una cu o pictură impresionistă
și m-aș îmbăta în acrilicele albastre ca un cireș
ca să mă prefac în abisuri de galben și de mov,
lăsând pe pereții umeziți de sunete, amprente spațio-temporale.
Mi-aș croi din fiecare culoare un tullé și aripi,
aripi mari de sare ca să pot pluti într-o săritură
cât mai aproape de cerul străveziu.
