Auzi și tu clipit de gene? E-un greier mic și jucăuș,
Îndrăgostit de-o buburuză, deznoadă doruri pe-un arcuș.
A vrut să-i scrie o scrisoare cu picioruș muiat în tuș,
Dar dacă se pierdea pe drum sau o fura vreun spiriduș?
Așa că s-a-mbrăcat pastel, în frac de iris violet
Și-a luat vacanță-ntreagă vară, timp să-i ajungă berechet,
Să-nalțe zmeie de magie și să străbată zeci de leghe,
Să-mpartă anotimp la doi c-o dragoste fără pereche.
A mai chemat un licurici, maestru-n tainele iubirii,
Să-l lumineze la răscruci înspre grădina fericirii.
Că-i trubadur prea bine știți, zburdalnic și cu capu-n nori,
Ades se pierde prin frunziș, visând la stele în culori.
Atras de-aroma primăverii, scăldat în vis de frenezie,
Răsfață corzile viorii fiind secondat de-o păpădie.
Cu ochi zglobii ca două perle și zâmbet de polen fardat,
Sărut-aripa buburuzei și-oftează scurt și vinovat.
Înduioșată mămăruța, respiră clipa de tandrețe,
Sub pleoape-i joacă bobi de rouă, emoționată-i dă binețe,
Aripi deschide-n evantai și grațios se-nalță-n zbor,
Rămân doar stele-n cuib de suflet și-un cântec îndoliat de dor.
(Din volumul Clipe descântate de condei)
