Fluturi

Vreau să vorbim despre fluturi. Nu despre cei din natură, pe care balaurii îi aleargă triști și lumina îi sparge de zorii zilei. Vreau să vorbim despre fluturii pe care i-ai înghițit fără milă.

Îi aud cum se zbat să îți rupă inima, să treacă din ventriculi în venele tale moi. Te-a durut când i-ai strivit? Nu m-ai întrebat dacă vreau să-i împărțim, să ne pătrundă în trup, să îi mușcăm timid, să fugim după ei în labirintul morții. Ai ales singur. Te apreciez pentru duritatea ce o afișezi. Nu accepți iubirea, ci o împrăștii precum un copil plictisit de jucaria cea veche. Acum m-a cuprins mucegaiul. Mă macină precum o tumoră vie, îmi tresare în corp și mă cuprinde datorită uitării. Eu am ajuns jucăria – marioneta principală. Și mă gândesc în fiecare clipă la fluturi.

Oare i-ai hrănit? Ai gustat alte buze, ai îmbrățisat alți fluturi, ai tresărit în timp ce altă bataie de inimă se apropia de pieptul tău? I-ai distrus, nu-i așa? Acum se zbat în orbitele tale amorțite și caută să vadă alt suflet. Poate le va fi dor să tresară pe spinarea mea, să îmi îmbrațișeze coastele rupte sau să îmi gâdile ușor coapsa. Jumătate din aripi le sunt zdrobite, știu. Îți este teamă să mai zbori cu ei. I-ai înghețat în marea ta de tăcere și acum îi ascunzi de orice poftă care te stăpânește.

Te rog să nu îi trezești. Nu îi devora cu un alt trup. Știi că ei se hrănesc cu suflete. Lasă-i să doarmă în amintirea mea până sufletul nu va mai urla în noapte și vei vedea din nou lumea prin ochi de fluturi.

fluturi

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Paula

Paula Facebook | De același autor

Pentru că a scrie înseamnă libertate, am ales să îmi transform sufletul în cuvinte.

Recomandări

Adaugă comentariu