Viată!
Viață! Mi-ai putea fura oricând orice...știu, Bucuria momentelor cele mai simple, când simt cu adevărat că trăiesc, lumina soarelui care îmi mângâie nu doar chipul ci și sufletul, vântul care îmi dă aripi, formele și
2016
Un joc
uite, iți propun un joc: tu fă-te că nu mă cunoști, eu mă prefac că nu te știu, și - așa - lumea ne va crede străini, apoi hai sa ne întâlnim, iar eu învățând
Cele doua zile…
Ziua in care te-am cunoscut.. Te stiam din vedere de mai mult timp, insa intr-o zi de toamna am reusit sa te cunosc. Zambeai, ma priveai, te priveam, radeam si povesteam de parca nimic altceva
Zaţ si vise
Cu zat şi vise te pictez pe piele, Când zorile-mi bat darabana in plafon, Iar noaptea fuge slutã, in proptele Şi-o inima repetitiv, tot sare-n patefon. Cu ape reci, pe tample te-alint, Dintr-un izvor ce
Lasă-mi un semn!
Mă doare că nu ştiu nimic de tine, Că nu te-arăţi pe niciun drum de vis. Vreau să te-aud spunând atât: "Mi-e bine! Încă nu m-a-nghiţit niciun abis!" Nu am ales să-mi pese, dar îmi
Fără titlu
e atâta ploaie încât nu se mai aude sunetul zborului aripile mele atârnă de pleoapele cerului şi sufletul a rămas cenuşa trupului dincolo de ziduri
Poem fulgurant
cărarea mea e zidită din cuvinte și din rodnice vise menită să-mi poarte pașii o clipă cât o secundă de fericire copaci albi și albaștri o străjuiesc învăluindu-mi plânsul în roua dimineții, tăinuindu-mi sufletul și
Și-mi pare plat pământul
Suntem într-o-închisoare niște umbre Mereu zbătând gamele de pereți, Niște cobai prinși între gratii sumbre, Experimentul suferindei vieți. Și mergem din durere în durere, Pășim cu teamă între chin și chin, Luptând nedrept cu-a iadului
Iubire de foc
Ce zgomot trist fac inimile noastre atunci când se iubesc, Ca într-o lume în care lupte puternice se răspândesc, Ca și atunci când se nasc obsesii pentru tot ce-i nebunesc, Lăsând în urmă tot ce
Transilvania
O minunăție de filmare! Fără îndoială, una dintre cele mai frumoase filmări ale meleagurilor transilvane din anul 2016. O filmare realizată de Stanly, artist vizual din Chișinău.
Problemă lirică
Penelul scrie Ce-i dictează mintea. Ba nu, inima! Căci mintea nu mai e prezentă S-a dus demult, Şi-au rămas doar sentimentele Ce sunt sfărâmate La fiecare oprire a inimii mele Pe malul alunecos al alteia;
Inocenta
Copilul se trezeste. Se uita in jurul lui. Liniste deplina. Parintii nu sunt acasa. Se uita in dreapta lui. O fetita doarme langa el. Se uita la ea cu ochii mari si mirati. Nu o
Panseu pe marginea ploii
Când plouă, bacovian, mai mult de trei zile, mințile livrești încep a gândi în spirit de arcă. Și, precum e cunoscut, Dumnezeu nu primește în barcă decât o pereche din fiecare soi, cel mult două
Sfârșit
Au expirat cuvintele-mi nescrise, metaforele-au devenit tăceri, Iar versurile toate fost-au zise și-i sacrilegiu să îl iau pe Ieri, Să-l tot îmbrac în haine demodate, să-l înnoiesc, dar cu același stil, Să-l primenesc, dar doar
şopârle, soare, greieri şi uitare
astăzi vântul îşi face de lucru printre noi nisipul îşi urmează chemarea biciuindu-mă ziua pândeşte solstiţiu dezmorţindu-şi pielea şi se adună în oglinda cerului covrig în jurul cozii soarele a uitat unde trebuia să ajungă,