Câteva gânduri despre dragoste și îndrăgostiri. Primejdia în care se află un bărbat care iubeşte total o femeie seamănă cu aceea a unui om care a atins un fir de înaltă tensiune şi care dacă
Tunele subterane, aglomerate, un labirint gălăgios, a cărui pereți bătrâni înghit resemnați, ropotele nesfârşite de paşi ce urcă şi coboară la nesfârşit, milioane de trepte. Eu sunt un roller coaster obosit când sus, când jos,
Nu mai simt dorința, de vreme scurtă, sa port un dialog despre eternitate, acum – e mai simplu – mă bucur de cele trecătoare: lumina caldă a soarelui în asfințit, ochii iubitei, regăsindu-mă în lumina
Magicianul e gata sa isi execute numarul. Priveste catre public. Numai fete sterse. Zambete false, pline de ipocrizie. Blazate. El sa fie de vina? Oare nu e un iluzionist asa bun? Sau poate audienta...da..audienta poate
Am urcat cu Ștefan pe munţii care înconjoară micul oraş Brixen, din Nordul Italiei. După o urcare destul de lungă, am stat într-o tăcere desăvîrşită şi am admirat crestele dolomite, scăldate de soarele unei zile
Octombrie 2007. Mă aflu în camera mea meschină de la etajul 4, încercând de ore întregi să nimeresc pe grif, cu degetele mele nepricepute, cateva acorduri ale unei piese de la Radiohead care mă obsedează
Ar fi mistuit țărmurile păsările ar fi căutat piscuri copacii, bărci plutitoare s-ar fi numit dacă iubirea mea ar fi fost furtună dar așa... nu-i decît un fir de nisip cu raze de soare prinse
O ultimă lună a verii de foc… Din soare bălteşte mercur clocotit, E timpul cînd rănile-n suflet se coc, E timpul iubirii ce-n noi a murit. O secetă-n firea întreagă e-acum, Pîrjolul ne muşcă perfid
eu stau și te privesc tu-ncerci să rupi o rază din tăcere și să mi-o strivești de tâmple... nu știu ce să îți spun. cuvintele m-au părăsit de multă vreme și în fuga asta după
Există oameni care rămân in inconstienţa nopţilor tale, precum niste săbii care te-au tăiat in bucăţi şi care din când în când ti se mai răsucesc in rănile nevindecate. Există oameni care de fiecare dată
Scoateţi-i otrava din ochi, din urechi, din degete. Îi curge prin vene demonul cu o mie de feţe, se mişcă haotic, aruncă priviri fixe, goale şi abstracte. Îi sugrumă mădularele. Se aud suspine! Scoateţi-i demonul!
lupii încă mai sfâșie din carnea timpului flămânzi nu se mai satură de tăcerea mea de ființa mea ghiarele încă mai zgârie pereții clepsidrei în care mi se scurge rana, ființa şi neființă prin gura
Copilul de ieri aleargă prin suflet iar eu, adultul de azi, alerg după el în speranţa că, preţ de o clipă, îl voi face prizonierul meu asemeni lui Vasile Voiculescu care şi-a dorit, cândva, să-L
Poate mai mult decît oricînd, mediocritatea iese la iveală în peisajul tot mai pestriț al unei Românii furate și frustrate. Toți cei care tînjesc după normalitate parcă au ajuns la capătul răbdărilor; și nu e
Tu stai pe-un mal și mă privești Iar ochi-ți cânta doar strigarea Și poate că ai vrea să pleci Dar oasele nu îți ascult-acum chemarea. Poate că ieri ai mai zâmbit Atunci când mi-ai zărit
