Hoț de inimi

Tu stai pe-un mal și mă privești
Iar ochi-ți cânta doar strigarea
Și poate că ai vrea să pleci
Dar oasele nu îți ascult-acum chemarea.

Poate că ieri ai mai zâmbit
Atunci când mi-ai zărit iar chipul
Sau poate-ai plâns fără să știi
Căci inima te-nșală când furi timpul.

Ai fost un hoț al nopții, crai al zilei
Și deseori mi-ai dăruit doar umbre
Și înțeleg că sufletul îți tace…
Dar știi că eu pictez acum doar zâmbetele sumbre?

Deci nu-mi fura nepăsător cuvintele
Fără să știi cum le-a născut durerea.
M-ai frânt nu prin plecarea ta –
Ci pentru c-ai lăsat în urmă doar tăcerea.

tacerea

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Paula

Paula Facebook | De același autor

Pentru că a scrie înseamnă libertate, am ales să îmi transform sufletul în cuvinte.

Recomandări

Adaugă comentariu