Uneori, știind că urmează să te întâlnesc, aștept să se facă seara mai repede decât permite metabolismul așezării clipelor în economia unei singure ore. Ziua - cu tot alaiul ei de evenimente, știri, telefoane -
Te rog, nu te îngrijora așa tare! Știi, pe măsură ce te apropii de finalul acestei etape a vieții, te surprinzi încercând să îți amintești vremurile bune și încercând să uiți momentele grele. Și te surprinzi
Prea grele sunt acum frunzele din parcul tău peste glezna uşoară ca o iubire străveche, Neostoit e şi frigul ce-ți pătrunde cu ploaia în barba înghețată, un sărut ce mereu Îmi cuprinde inima pereche. Te
Medeea, mama mea. De la teatru se iese pe gânduri, așa se întâmplă și în cazul în care mai zăbovești printre ultimii spectatori care părăsesc sala Pictură a Teatrului Național din București, după reprezentația Medeea,
In ce privește periplul său prin țară, încheiat pe 15 octombrie, la Alba Iulia, Turneul Internaţional "Duelul viorilor", ediția a VI-a, s-a dovedit a fi încă o dată o întrecere pentru cucerirea publicului, care a
Ea, pasărea stătea la fereastra mea. Eu, o priveam, încet ─ fără să o sperii. Ea, parcă mă întrebă: Tu, ce mai faci? Eu, i-am răspuns din gândiri, şi din priviri: "Sunt bine, mi-era dor
Un decor negru. Intunecat. Lipsit de lumina. O veche fabrica abandonata. Aici, obisnuiau sa fie confectionate cele mai cautate papusi din toata Barcelona. Pe un raft, inauntrul fabricii doua papusi zac ascunse. Prima din ele
Cuvîntul neruga, cu rezonanțe asiatice parcă, pune în lumină cel puțin 3 aspecte: în primul rînd e aspectul fonic, cu accent pe silaba a doua și jocul triplu dinte o consoană și o vocală din
Oare cât de rece este apa mării în astă toamnă? La fel precum era în ceea primăvară? De ce la amintirea ta al ei val mă condamnă? De ce de luni întregi ea sufletu-mi răstoarnă?
Am învăţat că-n viaţă nu-i de ajuns să fii un om cât poţi tu de bun: în viaţă trebuie să fii şi egoist din când în când. Să ţii la şi cu tine aşa cum
Şi ai venit, iubirea mea frumoasă în zorii unui vis ce l-am avut când nu ştiam ce însemna "acasă"... La uşa-mi de hârtie n-ai bătut şi nici nu m-ai strigat pe la ferestre de gând,
Ai buzele sculptate-n ruj pe-o boltă Dintr-o capelă părăsită-n nori Când asfinţitul se aşterne în recoltă Printre-a butucilor... erotice orori. Şi ochii ţi-i iţeşti timid prin pâcla verde, Ce se înaltă dintr-un biet Cezanne, Când
Blocat. Il ruginea il devora incet.Se descompunea ca o papusa ruseasca in fragmente din ce in ce mai mici. Isi aducea aminte de inceputuri pe masura de viata i se diminua, pe masura ce se
Măcar o dată în viaţă cineva trebuie să-ţi frângă inima. La fel cum măcar o dată în viaţă trebuie să laşi pe cineva să-ţi vindece rănile pe care ţi le-a scrijelit în suflet iubirea. Măcar
Toate diminețile, dar cu deosebire cele de toamnă au o dimensiune metafizică copleșitoare uneori. Suita muzicală nr. 1 Per Gynt al lui Eduard Grieg – audiție, as spune, obligatorie – îmi confirmă simțirea că farmecul