Pentru cine nu a fost la un eveniment ca și Salonul Internațional de Ciocolată de la Paris, imaginația poate ține loc unei extrem de mari diversități în exprimare, culori, sunete sau, mai presus de toate,
E binevenită, în viață, alternanța între urcuș și coborâre, între deal și vale. Linearitatea ei este, deasemenea, salutară. Urcăm , din când în când, pe câte un vârf semeț de munte, pentru a respira un
Suflete cu dor de ducă, Nu-mi lasă viața să curgă, Când la deal, când mai la vale, Ca un om ce n-are stare. Suflete ce porti lumină, Ia-mi tristeţea, mi-o alină, Las-o într-un câmp cu
Murim un pic cu fiecare, Cel ce-a plecat voit, sau l-antâmplare, Şi ne rămâne dor, amar şi întristare, Şi gândul ca-ntr-o zi, s-avem aceeaşi cale. Murim un pic prin fiecare, Cei părăsiţi şi goi, vărsând
Cum mama dracului m-au gasit tocmai pe mine? Dintre toti terapeutii din lumea asta...fix pe mine m-au ales. Urmeaza sa vina peste cateva momente. Un... cuplu. As putea sa le spun. Desi nu stiu cum
protestez împotriva absenţelor! împotriva genunchilor de ceară ce ne cresc zilnic în timp ce ne prelingem alene, parşivi unii printre ceilalţi, amestecaţi, primitivi, măcinaţi uscat la moara gândurilor despre roza trecută a muririi şi-a vânturilor
Sclipesc în frunze năluciri de ducă Şi prin copaci dorm vînturi de nevoi, Pe mine iar un dor ciudat m-apucă, Şi mă gîndesc subit la amîndoi. În miezul toamnei scîrţîie o roată Şi boii trag
Azi, iată, ne-au călcat pe suflete barbar Cu grei și noroioși bocanci de turnători, Nu ne-au lăsat uitați în zarcă iar, Dar ne-au chemat ca să murim de mii de ori… Și ne-am luat pe
E înc-o toamnă gata de plecare Stoluri gălăgioase trec spre sud ducând pe aripi umbre de schimbare prin ceţuri albe. Parcă te aud venind pe ţărmul dinspre rătăcire cu paşi mărunţi, trudiţi şi apăsaţi. Scutur
Ajută-mi Doamne să îl uit, ia-mi toate amintirile cu noi îmbrățişați, Tu fă ce ştii, (nu mai avem un cuib), poate le înțelegi rostirile şi vă vorbiți ca-ntre bărbați. Şi n-aveam alte odăițe, ne viețuiau
Cea mai frumoasă dintre toate este copilăria! zice adolescentul. El, se mai trezeşte încă printre jucării, Şi mai visează la zmeii hazlii. Cea mai frumoasă dintre toate este adolescenţa! zice tânărul. El este încă nostalgic,
Femeie de lut cu chipul primăverii pe buze, Demonă cu tandre glasuri înfipte violent, Zi clară cu adieri trecute-n unghiuri obtuze, Noapte senină cu stele tresărind greoi, atent, Mi te-ai arătat în beţia de contururi
De data acesta nu te-oi mai lăsa să pleci Te voi arunca în flăcări ce vor arde-n veci Te voi răstigni la cer, te-oi cutremura Până ce-mi vei cere de tine-a mă-ndura. De data aceasta
în sufletele tuturor stau scrise veacurile, cu răni neatinse de nimeni. inimile noastre aşteptânde, umblate-n lung şi-n lat de prea multă lume ostenită, adăpostesc glasurile lor: timpul nu uită! el trece doar... în cea mai
Zilnic fiecare dintre noi se găsește fie în postura de vânzător, fie în cea de cumpărător. Vânzător de emoții, cumpărător de emoții. Pentru că asta suntem noi oamenii, o emoție. Și cu emoții ne hrănim,