Cea mai frumoasă dintre toate este copilăria!
zice adolescentul.
El, se mai trezeşte încă printre jucării,
Şi mai visează la zmeii hazlii.
Cea mai frumoasă dintre toate este adolescenţa!
zice tânărul.
El este încă nostalgic, amintindu-şi cu duioşie,
ca un făcut,
primul sărut.
Cea mai frumoasă dintre toate este tinereţea!
zice omul matur.
El, încă regretă libertatea gândirii inconştiente,
exuberanţa, trăirile intense,
chiar şi inocente.
Cea mai frumoasă este femeia de lângă mine,
zice bărbatul.
Ea s-a dăruit pe sine cu rele, cu bune,
Necondiţionat, iubindu-ne!
Cei mai frumoşi sunt copiii noştri!
zice mama.
Existenţa lor, ne-a adus împlinirea.
Bucuriile lor, sunt pentru noi- fericirea!
Cea mai frumoasă viaţă este cea pe care am trăit-o!
mărturiseşte vârsnicul.
Viaţa-i o trecere, un cumul,
de multe fapte reuşite dar sigur şi nereuşite.
Cea mai frumoasă dintre toate este vârsta senectuţii!
ea te-ncărunţeşte dar, te-nţelepţeşte,
socotind la urmă toate sensurile vieţii.
Însă,cu-o amară urmă a tristeţii.
Cea mai frumoasă dintre toate este viaţa ta,
trăită cu demnitate.
Şi nimeni să nu socoată
câţi ani ai avut tu – odată!
