E înc-o toamnă gata de plecare
Stoluri gălăgioase trec spre sud
ducând pe aripi umbre de schimbare
prin ceţuri albe. Parcă te aud
venind pe ţărmul dinspre rătăcire
cu paşi mărunţi, trudiţi şi apăsaţi.
Scutur de ploaie norii din privire
și-alerg pe valuri. Ochi încercănaţi
de insomnii cu zâmbet scânteiază
și-aprind chemări iar braţe se deschid
înspre povestea noastră şi se-aşază
pe umeri de tandreţe. Niciun zid
nu va mai sta-ntre noi, nicio tăcere!
Atâtea sunt de spus şi de trăit
că n-avem timp să prindem la revere
de tatonări niciun popas sfiit…
