Nu mai știu
Nu mai știu cum să pășesc acum Peste răni care minează drumul, Scut contra cuvintelor să-mi pun, De pe suflet cum să scutur scrumul, Nu mai știu cum să privesc la cer, Cu ce ochi
2016
Dragă Viață…
Mulțumesc pentru aerul pe care îl inspir, Pentru sufletul meu de copil. Mulțumesc pentru felul în care mă întâmpini în fiecare zi: Cu soare cusut pe cer, cu furtuni de mister... Mulțumesc pentru copaci și
Octombrie şi tu
Ajută-mi Doamne să îl uit, ia-mi toate amintirile cu noi îmbrățişați, Tu fă ce ştii, (nu mai avem un cuib), poate le înțelegi rostirile şi vă vorbiți ca-ntre bărbați. Şi n-aveam alte odăițe, ne viețuiau
Cum se pleacă de lângă tine
Ploi mărunte, pași mărunți, timizi m-au adus sub cerul despărțit de zi, cu două frunze lipite de pantof în două brațe ce le-ador. E bolnavă natura, îmi spuneam; că e de trei zile numai ceață,
Ce păstrăm cu noi dincolo de timp
Învăț de când mă știu: de la doi ani să răspund la întrebarea "Câți ani am?", "Care îmi este numele complet?", "Cine sunt părinții mei?", de la 10 ani, să ascult și să nu depașesc
Cum să îți visezi ursitul
Câteva lucruri mai puțin știute despre Halloween și sărbătoarea Sfântului Andrei. Știați că banalele semințe de dovleac au o serie de beneficii uimitoare pentru sănătate? Aflați urmând acest link cum le puteți folosi împotriva insomniilor,
Îmi voi ascunde dragostea în mare
Îmi voi ascunde dragostea în mare. Când o privești, albastrul său să-ți aducă aminte de culoarea sufletului meu! Valurile ei să te cuprindă și să simți cum doare! Îmi voi ascunde dragostea în mare. Apusul
P.S. E toamnă
Trupul mi-e amorțit Afară e umed, Miroase a frunze Sunt moi la atingere Lipicioase. Miroase a vechi A iubire la ceai A mângâiere A întâlnire de buze sub ploaie. Miroase a zile trecute A povești,
Timpul
Să știți de la mine, și să nu cumva să uitați, că timpul e necruțător. Nepăsător. Dur. Crud. Mai întâi ne oferă amintiri cât pentru o mie de vieți… după care ne ia oamenii care
Rătăcitor
Doar știi că nu-mi place toamna... Ai decis totuși să-mi reapari. Îmbrăcat în aceiași nori cenușii ca întotdeauna, cu vântul pe urmele tale smulgând bucăți dintr-un suflet pe care spui că nu-l mai ai. Chipul
Și ce dacă acum
nu ajung până la raftul de sus al dulapului cu zâne albastre urc pe scăunelul închipuirii ori de câte ori vreau scot din jobenul secundei porumbei peltici de cuvânt şi te fac să zâmbeşti sunt
Zâmbet senin
Privește-mi ochii, vezi lumina? sa știi doar că-i lumina ta în care mă cufund - aievea - în deznădejdile de-o clipă cerându-i zilei, serilor și nopții cu freamătul etern, cu minunata ta iubire, cu zâmbetul
Dimineaţă de toamnă
Şi tu ştii că a revenit ca un vânt de din vis Ce ne-a adus atunci o lacrimă printre abis, Adulmecată de furtuni ce fost-au strop de soare Oare? Dar tu, iubito, şi-atunci, şi-acum, eşti
“Prietenii te pot dezamăgi mai mult decât dușmanii”
Omul îşi câştigă în fiecare zi dreptul de a avea un "mâine". Când am întors ţara de partea Aliaţilor, pentru salvarea existenţei Statului român, aveam 22 de ani. Aceeaşi vârstă o aveau şi cei care
Ca în căușul palmei tale
Frumoasa mea, e luna plină, pe luciul apei se aștern o frunza pală , o lumină și dintre toate cel mai drag se oglindește-așa senin - ca în căușul palmei tale - azi, chipul tău,