Cenaclul

Imi las sufletul in mainile Tale… Ia-l ... si fă ce vrei cu el. Stătea stingher în trupul meu fără nici o motivare. I-am pus în brațe viața uitând că nu are brațe… doar fire 

Am avut momentele mele de naivitate în viaţӑ când am crezut cӑ umanitatea din om poate domina lucrurile, când gândul mamei nu-i poate fi potrivnic pruncului, când viaţa cӑtre sfârşitul ei (dintr-o fiinţӑ) poate deveni 

Nu va mai fi o altă zi ca azi, o altă dimineață ca aceasta, aceeași adiere printre brazi și-aceiași pași grăbiți să urce coasta. Nu se va repeta acest azur cu petecele lui de nori 

Mi-am îmbrăcat iubirea în cuvânt Să poți să cobori în al meu adânc În cuvânt, doar cât să îți vorbesc Cum altfel să îți spun, Te iubesc? Mi-am îmbrăcat iubirea într-un fir Lung și roșu 

"Lumea devine vis, visul devine lume” - Novalis Au intrat în vis scriind singura lor carte ce devenea realitate, pe măsură ce literele capătau contur, forme, lumini şi umbre. Ut pictura poesis... Pictau cuvintele, pagină 

Cum ar fi dacă aș visa cu tine? Să ne plimbăm spre nemurire, Am culege niște flori și-apoi ne-am trezi pe un câmp goi, dar visul nu e final, căci mai am cu tine un 

Din palma întinsă, fire de nisip se scurg în delta vântului. În orele clepsidrei, aluviuni de gânduri în zborul randunelelor. Sub povara trecutului neputinţa trăirii prezentului, petale de iris şi-albastre frunze vibrează în proiecţia viitorului. 

Ianna, a câta poezie despre tine, al câtelea vers, aceeași obsesie parcă… fără a pierde însă nici un strop… și nicio fărâmă de jăratic… cu aceeași sinceritate, aceeași patimă, același păcat… Ianna… mă temeam așteptându-te 

Pe rotunjimile tale lumea se-nvârte Într-un dans ce-l porți în pletele prelungi De vocea ta și Norii vor s-asculte Dar și tăcută-n inimă ajungi

Nu ştiu dacă plec, unde sunt uneori sau dacă mă-ntorc - e un veritabil blestem! Să n-ai linişte, drum drept, să n-ai somn... Toţi de pe margine sunt îmbrăcaţi în negru cei din morminte-şi vor 

Sunt pe Everest. Dacă eşti în zonă, fă-mi semn ! Ah, am uitat. Rotula stângă nu-ți dă pace. Te-a țintuit într-un deşert cu mese pline. Steagurile păcii au rămas acolo, înfipte-n gheață Şi în zăpada 

Dacă ar fi să vorbesc despre frumusețe Aș începe cu ochii în marea cărora Bătăile inimii mele au început să-nvețe Să-noate în adâncuri și a le memora. Dacă ar fi să vorbesc despre bogăție Sufletul 

Mă opresc și privesc cum cerul răsturnă Un alb ce peste lume lasă urmă Un dans în care fulgii împletesc Și vis, și suflet de copil, și pământesc. A venit iarna și simți în piept 

Gânduri frunzăresc idei Amorțite-n contemplare, Sub emoții, ochi de tei Timpulu-i prind felinare. Nori ce-și prind iar jucăuși Mantia de cer spre soare; Ape, zbor și pescăruși Dor și taină-n revărsare. Verde-tihnă, cântec lin, Hore 

Din țesătura viselor adormite biruie timpul, un poem nescris vreodată se naște, tăcerea umple întunericul, iar întunericul umple tăcerea. Unde sunt eu? Unde ești tu? Prin umbrele genelor, un dialog al inimilor, un dialog al